Se va descurca Europa cu problema decarbonizării fără Rusia?

Sursa foto: Administratia Prezidentiala

Președintele Conferinței pentru securitate de la München care s-a desfășurat la sfârșitul lunii februarie, Christoph Heusgen, a acuzat partea rusă că Occidentul trebuie să cheltuiască miliarde de dolari ca să ajute Kievul. După părerea sa, Uniunea Europeană ar putea direcționa acești bani pentru lupta împotriva consecințelor schimbării climatice.

Într-adevăr, în planurile UE climatul trece în planul doi sau chiar trei. Desigur, formal Comisia UE nu renunță la planurile sale de decarbonizare, care vizează reducerea emisiilor de gaze de seră până în 2050 cu 80–85%, comparativ cu nivelul anului 1990. 

Mai mult decât atât, în UE se iau hotărârile respective privind restructurarea în direcția decarbonizării întregii industrii. În acest sens este suficient de menționat hotărârea Parlamentului European sub forma Legii din 13 februarie 2023 privind interzicerea, din 2035, a vânzării pe teritoriul UE de mașini cu emisii de gaze cu efect de seră. Cu alte cuvinte, este vorba de interzicerea automobilelor cu motor cu ardere internă. 

Desigur că politicienii europeni de bun simț, precum ministrul federal al transporturilor din Germania, Volker Vissing, și ministrul italian al economiei, Adolfo Urso, au anunțat deja că se opun acestor hotărâri. Ținând cont de introducerea, anul trecut, a legii americane referitoare la reducerea inflației (Inflation Reduction Act, IRA), care încurajează, printre altele, circulația producției industriale pe teritoriul Statelor Unite, Europa vaaveaparte de dezindustrializare.

Industria auto este în multe privințe coloana vertebrală a dezvoltării industriale nu doar în Germania, unde în acest domeniu lucrează aproape 1 milion de oameni. În Europa în ansamblu, luând în considerare subantreprenorii (cum ar fi compania Bosch în Germania, de exemplu), în aceată ramură lucrează peste 3,5 milioane de persoane. În orice caz, producția de baterii auto, a panourilor solare și a componentelor pentru energie eoliană a început deja să se mute peste ocean. 

Încercările europenilor de a răspunde cu contramăsuri pentru a-și susține financiar industria se confruntă cu tendințele de creștere a cursei înarmărilor din cauza conflictului armat ruso-ucrainean. Resursele financiare existente sunt direcționate pentru sprijinirea ramurilor militare ale industriei, și nu a celor civile.

Revoluție pentru pace

De aici se poate trage concluzia că conflict de uzură, așa cum sugerează unii experți germani, se poate încheia mai degrabă nu cu prăbușirea regimului lui Putin - așa cum a prezis, de exemplu, economistul militar Markus Koipp în revista economică germană Bilanz, ci mai degrabă cu epuizarea resurselor europene – atât financiare, cât și naturale.

Acum, în spațiul european întâlnești rar un politician care se uită la ziua de mâine. Cu toate acestea, demonstrația în masă de la Berlin sub lozinca "Revoluție pentru pace" a confirmat în mod clar scindarea  societății europene cu privire la problema atitudinii față de Rusia. Apelul la demonstrație, publicat de politicianul de stânga, deputatul în  Bundestag Sarah Wagenknecht și de liderul mișcării feministe din Germania Alice Schwarzer, a fost semnat de peste 600 de mii de oameni. În Bundestag, numai partidul populist de dreapta „Alternativa pentru Germania” a cerut oficial guvernului să acționeze ca mediator pentru începerea negocierilor ruso-ucrainene. Se poate vorbi astfel despre începutul formării în Germania a unei coaliții de forțe pentru stabilirea unui dialog cu Rusia.

Fără îndoială că aderarea politicienilor de la putere la astfel de cereri este posibilă în condițiile unei deteriorări semnificative a situației economice din țară. Deocamdată însă primul semn în acest plan a fost că liderii țării au recunoscut sincer că este imposibil ca în condițiile create să se atingă obiectivele stabilite de Acordul de la Paris privind Climatul.

(Traducerea Rador)