Mă întreb ca un outsider de rând, observator de voie-de nevoie al jocurilor politice dâmboviţene tradiţionale, dacă dintr-o veche formaţiune politică fondată de un grup de intelectuali la începutul anilor ’90, apoi autodizolvată, ar putea renaşte alta, din vechea cenuşă, cu mult mai curată şi mai puternică, asemenea Păsării Phoenix.
Cu forţe noi, tinere şi energice, profund dezamăgite de tot ceea ce se petrece în plan politic, economic şi socio-cultural în această ţară, ar trebui – cu adevărat – pus cu hotărâre punct prezentului şi... pornit cu curaj de la capăt! Unii s-ar putea întreba, impacientaţi, „de ce iar de la capăt?”. Simplu. Odată şi odată trebuie adevăratul început! Numai de voinţă e nevoie, fiindcă viaţa-i scurtă şi timpul zboară repede!
Lehamitea majorităţii informate, educate, a electoratului român a dus la abandonul inconştient, ce a făcut loc votului minoritar al unui electorat pauper, permanent captat de promisiunile populiste, lipsite de acoperire, ale stângii. Asta în condiţiile în care opoziţia de dreapta – tratată cu multă indiferenţă – abia glăsuieşte din cauza îndelungatului joc anemic de glezne, din care nu reuşeşte să mai iasă. Nu se poate rămâne cu indiferenţă în faţa hemoragiei de nestăvilit a prezentelor şi viitoarelor valori autohtone, superior pregatite în România şi care alimentează nevoile de creiere şi de mână de lucru calificată în ţările occidentale dezvoltate. Lipsa de încredere într-un viitor normal al ţării, generată de comportamentul unei mase politice şi legislative amorfe, majoritar folosită ca masă de manevră, alcătuită din mulţi neica-nimeni puşi – cu pile şi relaţii – pe căpătuială cu orice preţ, din propria inţiativă sau împinşi de neveste şi copii, i-a adus pe mulţi români conştienţi să aleagă în disperare migrarea spre Vest. Puterea speră neputincioasă în revenirea în ţară a unora dintre românii aflaţi „afară” .
Scanez în memorie frânturi de date cu privire la celebra organizaţie neguvernamentală Alianţa Civică, un adevărat nucleu al societăţii civile, fondată de un grup de intelectuali de marcă, ce au militat activ şi în perioada – deja devenită istorică – a Pieţei Universităţii. Mai târziu, din organizaţie s-a desprins Partidul Alianţei Civice, sucombat în scurtă vreme, ca şi organizaţia mamă, ambele fiind torpilate din interior şi exterior. Între timp, s-a descoperit că, în unele funcţii de conducere şi nu numai acolo, erau infiltraţi sub acoperire foşti activişti comunişti şi turnători plătiţi ai fostei Securităţi, trataţi până atunci ca eroi populari. Intenţia primară ce a stat la fundamentul fostului Partid al Alianţei Civice a fost una de bună-credinţă şi, de aceea, ea ar trebui urmată şi dezvoltată azi de oameni tineri, în putere, educaţi, care să fie gata să se dăruiască binelui comun. Iniţialele Alianţei Civice trebuie să ajungă să reprezinte altceva decât Aqua Carpatica, cum a fost luată în derâdere de fosta şi actuala Putere a timpului!
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
