Se întâmplă ceva cu Emmanuel Macron! Zodia deciziilor istorice nefericite și a ratărilor politice catastrofale

Se întâmplă ceva cu Emmanuel Macron în ultima vreme. Nu, nu e vorba despre Vestele Galbene care-l presează din stradă.

Nu e vorba nici despre războiul informațional rus din campanie, nici despre mobilizarea dușmanilor săi în favoarea lui Marine Le Pen. E vorba despre excepționalism francez și inițiativă - pe alocuri chiar excesivă și necoordonată cu ceilalți parteneri din Uniune. Dar nu ajută nici Președintelui Franței, nici Hexagonului, și nici UE.

Mai întâi, e vorba despre votul împotriva extinderii UE, tradus în urmă cu o săptămână în votul împotriva deschiderea negocierilor de aderare cu Albania și Macedonia de Nord. Deci vorbim despre deschiderea negocierilor, nicidecum aderare, lansarea unui proces, nicidecum încheierea lui. Într-o zonă a Balcanilor de Vest în care se amestecă interese diverse, prezență economică chineză și turcească, ceva interese energetice rusești și strategice din aceeași zonă, moschei finanțate și construite de fundații și investitori saudiți, iranieni, sirieni sau iordanieni sau emiratezi. O zonă în care tocmai UE pare cea absentă, pentru că nu și-a asumat investirea și dezvoltarea economică pentru stabilitate pe propriul continent, în propria securitate lângă frontiere, în Europa geografică măcar, dacă nu mai departe în lume.

Să ne reamintim că Macedonia de Nord este o țară care a fost invitată în NATO încă de la summitul de la București, din 2008, și a intrat abia acum, după ce a purtat negocieri serioase privitor la nume. În plus, decizia Macron și amânarea deschiderii negocierilor de aderare au determinat alegeri anticipate anunțate deja. Negocierile privind numele au determinat compromisuri dureroase la Skopje – schimbarea numelui statului în Macedonia de Nord și dispariția lui Alexandru Macedon din numele de străzi, statui, și din cultivarea și promovarea locală imagologică și istorică – în timp ce la Atena, guvernul Syriza a căzut după acceptarea numelor Fostei Republici Yugoslave a Macedoniei sub forma „Macedonia de Nord”. Efortul a fost făcut și susținut de UE care, prin decizia Președintelui Macron, a refuzat acum să dea guvernului de la Skopje ceea ce-i promisese deja: deschiderea negocierilor de aderare.

Idolul lui Mircea Badea. N-a mai văzut niciodată un om ca el

Schimbări pe piața imobiliară. Investițiile, reglementate printr-o lege nouă

Semnalul e complicat pentru toate statele din Balcanii de Vest, aflate sub asaltul influenței ruse în politică, securitate și apărare și chineze și turcești în economie, investiții și comerț. Bank of China și HalkBank domină peisajul bancar alături de investiții multiple, în timp ce UE rămâne la fel de reticentă și absentă la capitolul investiții. În schimb, la nici două zile după anunț, Dmitri Medvedev, premierul rus, invita deja Serbia în Uniunea Euro-Asiatică drept observator, și premierul sârb semna imediat, abrupt, acordul. Adică, cum a clipit Europa și s-a simțit golul de interes și de putere, acesta a și fost umplut.

Acum nu vreau să spun că Serbia nu avea pregătită mutarea de ceva timp și că era strict legată de acțiunea lui Macron, care a respins extinderea UE în Balcanii de Vest, potrivit interpretării Belgradului. Dar președintele Franței i-a oferit motivul gestului său de alipire la spațiul de liber schimb dominat de Rusia, în cea mai nefericită decizie a sa la nivelul politicilor europene, o decizie care zgâlțână serios influența UE în Balcanii de Vest și arată nerespectarea angajamentelor și responsabilităților UE chiar pe teritoriul european. De ce să facem o asemenea alegere și respingere, totodată? Din ambiția integrării mai puternice sub faldurile proiectelor franceze?

După acțiunea terminată atât de abrupt și costisitor pentru relevanța și credibilitatea UE, prin acceptarea Serbiei ca membru asociat la Uniunea Euro-Asiatică, a venit și al doilea hop: joaca lui Emmanuel Macron cu focul, respectiv cu Brexitul și interesele Premierului britanic Boris Johnson, pe care vrea să-l favorizeze cu condiția să scoată Marea Britanie mai repede din UE, într-un joc intern despre care vorbeam și anterior. De ce s-ar antrena președintele francez UE într-o asemenea aventură? Să sprijini ieșirea urgentă a Marii Britanii din UE, să te antrenezi în jocuri politice și electorale interne în cadrul Regatului înseamnă să devii peste noapte ucenicul vrăjitor în politici europene fundamentale și să riști inclusiv un Brexit fără acord doar pentru a forța ieșirea Londrei din conclavul european.

Cele 27/28 de state europene au avut întotdeauna grijă să fie unite în decizii, argumente și opțiuni, să caute consensul, să nu blocheze decizii iar cele 27 care rămân în UE au decis să fie unite pe temele Brexitului. Principiile stabilite și respectate cu strictețe nu mai par să aibă sorți de izbândă astăzi iar Franța lui Emmanuel Macron a riscat singularizarea prin exprimarea vocală a excepționalismului și acceptarea chiar a relativei izolări între ceilalți parteneri europeni. Fără dezbatere, fără avertismente, fără a discuta anterior măcar cu partenerii europeni.

A fi lider într-o organizație precum UE  - cu 27 de membri, 28 cu Marea Britanie - presupune dedicație, vocație, multă muncă minuțioasă pentru constituirea consensului și evitarea temelor care divid statele membre. Mult timp, multă ascultare și considerarea argumentelor corecte și legitime a tuturor membrilor. Or actuala perioadă de manifestare acută a excepționalismului francez nu marchează comportamentul înclinat spre multilateralism, lumea condusă de reguli și egalitatea suverană a statelor, ci subliniază o forțare, condiționare și chiar constrângere a statelor europene și o evidentă înclinație a Franței spre politica de mare putere. Și nu poți conduce de facto o organizație în care toți ceilalți membri se pronunță, pe o temă majoră și decisivă, împotriva ta – prelungirea Brexitului până la 31 ianuarie, deschiderea negocierilor din Balcanii de Vest cu Albania și Macedonia de Nord, etc.

Și pentru România ultimele evoluții sunt preocupante. Cu o Serbie intrată și mai puternic, și mai concret, în siajul Rusiei, cu sistemele S400 și Panțîr prezente în exerciții și, poate, pe teren, existența găurii din Balcanii de Vest reprezintă o amenințare relevantă pentru țara noastră. Zona contiguă europeană ar trebui să cuprindă și tot spațiul din spatele României, în Balcanii de Vest. Iar semnalele nedeschiderii negocierilor costă și vor costa.