Fericitul posesor a șase case, dobândite nu ca urmare a meditațiilor pentru premiul Nobel, fapt demn de Guinness Book şi care ar face să crape de invidie nu doar profesorii din România, ci de pe întreaga planetă, ne spunea deunăzi ce rău e guvernul, dar ce buni ar putea fi Pierzătorii Popoarelor Europene.
Ba chiar insistă cu guvernul cel rău, care prin aşa-zisele atacuri la adresa statului de drept şi a independenței justiției, arată Europei şi lumii faţa urâtă a României. Deşi afirmă că votul oamenilor contează, această logică discursivă fracturată pare a fi continuarea firească a unei ideologii nu demult apuse, a împărțirii poporului român în oameni şi suboameni, a se citi pesedişti. Cum altfel poate fi acceptată teoria că un guvern votat şi susţinut de o majoritate parlamentară, democratic şi legitim aleasă, nu ar reprezenta voinţa populară? Bineînțeles că guvernul şi coaliția parlamentară ce îl susține nu pot fi bănuite de înțelepciunea de a fi ales cei mai potriviți oameni şi cele mai grozave măsuri prin care să demonstreze că luptă cu sistemul ticăloșit, construit şi păstorit vreme de un deceniu de camarilă băsesciană. Dar de aici până la anatemizarea totală e cale foarte lungă. Este adevărat că foarte mulți dintre cei aflați în barca puterii politice au încercat din răsputeri negocieri spre propriul beneficiu, că cei puși în fruntea guvernelor s-au închipuit atotstăpânitori, iar atunci când Parlamentul i-a trimis acasă, după ce s-a arătat că pactizaseră cu Statul Paralel, în loc să fie trimiși la lada de gunoi a istoriei politice, au primit funcții publice grase.
Acum, după ce vreme de aproape patru ani a gustat din plin experiențele onirice ale vieților anterioare, pare că ieșitul în piața publică în geacă roșie nu poate opri sublimarea ficusului într-un enorm morcov. Groaza posibilității pierderii confortului (p)rezidenţial a împins discursul public în zona atât de plăcută mult prea veselului purtător de batistuțe, ce își invectiva de curând spumos actualii colegi de partid. Această nouă dioramă a celui ce ne promitea nu doar grabnica renunțare la imunitate a candidatului odată ales, ci şi un altfel de politică, s-a dovedit a fi parțial reușită. De ce parțial? Pentru că ne-a arătat, Pas cu Pas, cum se poate lua în stăpânire o ţară de la un Sistem Odios şi cum acest sistem poate fi perfecționat, până la aducerea victimelor sale politice în postura sindromului Stockholm. Pentru că nu a fost de ajuns că a stat la masa unde a ascultat ditirambele deșănțate ale sprâncenatei foste glorii a justiției supreme care, agățată de un microfon găsit liber, se declara necondiționată parteneră de nădejde a paraditorilor arătați, din ce în ce mai des, continuatori ai vremilor Securității. Pentru că a protejat cât a putut pe cea care cu certitudine istoria o va dovedi vrednică urmașă a lui Beria şi Nicolschi, adevărata distrugătoare nu doar a tot ce mai putea reprezenta economie cu capital românesc, ori a mii şi mii de destine ci chiar a imaginii instituției pe treptele căreia își deplângea isteric sfârșitul mandatului. Pentru că nu a fost de ajuns că a lăsat să plece liniștit la pensie pe închipuitul ministru public, așa cum îi plăcea să se afirme din spatele pălăriei cu boruri largi, prea mare pentru capul său, ce susținea că şi-ar fi îndeplinit obiectivele mandatului său dar care, cu propriile cuvinte, pare a-şi caracteriza activitatea prin proverbul latin: asinus asinum fricat (măgar pe măgar scarpină). Şi câte şi mai câte exemple!
Morala realității ce o trăim nu este aceea că purtătorii de geacă roșie ar trebui să evite guvernele rele, ci că acestea din urmă nu ar trebui să coabiteze cu cei dintâi ori cu Statele lor Paralele, dacă vor să supraviețuiască politic.
Urâțenia faptelor vine după sufletul omului iar a te cățăra pe spinările și așa obosite ale neamului acesta bătut de toate urgiile istoriei, doar pentru o a șaptea casă, arată micimea Pasului dar și a omului ce l-a făptuit.
După cum bine zicea o glorie a sportului românesc, azi ”un inculpat de rang înalt”, la fel de nevinovat ca multe alte zeci sau poate chiar sute de români, arbitrul a coborât în ring şi lovește interesat pe unul din concurenți… uitând menirea pe care o are.
Recomandările noastre
