Povestea lui Lucian Ciuchiță, fost polițist și jurnalist, în prezent scriitor și scenarist, face vâlvă mai ales peste Ocean, în America. Pânăși Donald Trump a afl at de pățania românului. Ciuchiță a scris un scenariu de fi lm în urmă cu șase ani, l-a predat, încrezător, unui regizor româno-american - Ion Ionescu - , pentru ca, ulterior, să constate că băieții deștepți de la Hollywood i-ar fi furat ideile, materializându-le într-o producție cinematografică de pe urma căreia s-au câștigat deja multe milioane de dolari. Dacă mai adăugăm și amănuntul că celebrii Sylvester Stallone și Arnold Schwarzenegger sunt actorii principali ai peliculei Escape Plan, pățania lui Lucian Ciuchiță poate deveni ea însăși un scenariu de film. De milioane!

De mai bine de patru ani, Lucian Ciuchiță poartă o luptă inegală prin tribunale, dar, înainte de a ne dezvălui în ce stadiu este procesul cu „greii” de la Hollywood, să schițăm, în câteva tușe, tabloul acestei povești uluitoare.

Când a scris scenariul, cui l-a predat, cum a fost păcălit, cum a aflat că americanii scoseseră deja pe piață filmul - câștigând bani grei - , când și cum a decis să se adreseze instanței? Are cuvântul Lucian Ciuchiță: „Totul a început în urmă cu aproape șase ani. În vara lui 2012 l-am cunoscut, prin intermediul unor prieteni comuni, pe regizorul Ion Ionescu, cu dublă cetățenie (româno-americană), care se laudă cu vreo cinci filme realizate la Hollywood. Într-adevăr, erau cinci sau șase filme, dar de categoria B (cu buget foarte mic, pentru cei care nu știu clasificarea). Mă rog, pentru mine conta mai puțin acest aspect. Cu buget mic sau cu unul mare tot filme se cheamă. Nu i-am destăinuit că sunt un vechi cineast. M-am prezentat fără un CV impozant, nu i-am spus că îmi place să scriu, că am fost jurnalist și am realizat niște reportaje importante, că am câteva cărți scrise etc. Omul m-a plăcut imediat. Eram o „prospătură„”.

 

Întrebare de escroc

Lucian Ciuchiță oftează, pradă amintirilor, apoi trage aer în piept: „M-a întrebat pe loc: „Ce vrei să obții, bani sau faimă?”. Știam răspunsul corect pentru întrebarea americană. „Bani”! Dacă răspundeam „Faimă”, atunci se întrerupea brusc totul. Aviz amatorilor și un sfat gratis. Dacă vă pune cineva această întrebare, vă ridicați și plecați făra să salutați! Nu veți pierde nimic! Numai escrocii pun o asemenea întrebare. Punct!

Cam așa lucra distinsul regizor, iar în plasa domniei sale căzuseră mai mulți novice. Dar acest amănunt nu îl știam pe atunci. Mai târziu am aflat că este chiar o practică în lumea cinematografică. Dar să revenim la oile noastre”.

Omului îi strălucesc ochii. E și acum, la șase ani distanță, în miezul poveștii: „I-am prezentat un synopsis în care era vorba de o pușcărie pe ape, dar nu orice fel de ape și oriunde amplasată, nu pe canale și gârle împuțite, ci tocmai în mijlocul oceanului și era musai vorba de o închisoare ridicată pe petroliere dezafectate. Insist pe aceste amanunte - pușcărie pe petroliere, în mijlocul oceanului - pentru că sunt idei originale caremi aparțin. Regizorul Ionescu a fost încântat. Am bătut palma. Urma să-i trimit scenariul și să ne pregătim de filmări. Eram tare fericit. Mă și vedeam scenarist la Hollywood!”

Carte înainte de film

Bucurie multă, inimă ruptă! „Se pare că naivitatea s-a împărțit cu generozitate. Bine că i-am trimis scenariul pe bucăți. Mai târziu am aflat și de ce. Ion Ionescu m-a anunțat printr-un e-mail că va pleca în SUA pentru câteva săptămâni.

Când s-a întors, la începutul lui octombrie 2012, mi-a mărturisit că a prezentat scenariul meu la niște agenți de la Hollywood care au spus că este foarte bun, dar că nu au buget pentru el. Părea costisitor. Și asta a fost tot. Am rămas cu buza umflată și m-am gândit să fac altceva cu scenariul.

Să-l transform într-un roman, ceea ce s-a și întâmplat. A apărut în librării sub denumirea „Insula Purgatoriului„”. Drama lui Lucian Ciuchiță prinde contur: „După un an, fix pe 15 Noiembrie 2013, era într-o vineri, primesc un telefon de la un bun prieten. Medicul Toni Guțiu. Acesta m-a felicitat pentru filmul pe care tocmai îl văzuse la cinema, dar era contrariat de ce nu apar pe generic la scenariști. În urmă cu un an îi povestisem ce anume scriam, dar și că urma să trimit un scenariu la Hollywood. Își aducea aminte perfect elementele care compuneau povestea, elemente care, normal, se regăseau și în filmul Escape Plan”.

 

Paharele cu coniac - revelația

Ritmul povestirii devine trepidant: „Am grăbit pasul spre casă - eram într-un anticariat când mă sunase preienul medic - și imediat ce am pătruns în apartament am dat drumul la laptop. Mi-am pus și un deget de coniac într-un pahar, simțeam că mă cuprind niște emoții ciudate. Am căutat on-line filmul Escape Plan și am privit liniștit. Primele 15 minute nu-mi spuneau nimic. Apoi, brusc, când personajul principal merge la organizație și primește o misiune secretă - să ajute la evadarea unui geniu dintr-o pușcărie-petrolier aflată în mijlocul oceanului - am înghețat. Strigam în mine să nu apară secvența cu generatorul, cu petrolierul, cu formula, cu…. Toate secvențele, însă, erau in aceeași ordine, inclusiv finalul, unde este ucis șeful organizației, era identic. Am crezut că leșin. Am mai baut un pahar de coniac…”.

 

Flituit de televiziunile mari

„Nu știam ce să mai fac, simțeam că o iau razna. Am ieșit din casă cu scenariul în mână. Unde să mă duc? La TVR! Am fost și am așteptat să mă primească Claudiu Lucaci. Fusesem colegi la „Actualități”. Acum tot acolo era. Director! Bineînțeles că nu m-a primit, erau alte știri mult mai importante. Am plecat la Antena 1. Povestea s-a repetat chiar dacă le-am spus că am lucrat și acolo, la „Observator”, în anul 2000, șase luni, iar în 1995 am avut prima emisiune la ei, „Dreptul la replică”, realizată împreună cu jurnalistul Horia Alexandrescu. Nimic! „Și ce dacă?!”, mi-am spus. Am luat un taxi și am ajuns la PRO TV. M-a primit un reporter tânăr. A fost drăguț. Mi-a zis că a doua zi, sâmbătă, vor face un interviu. M-a sunat la ora 11 să-mi spună că au întrebat pe nu știu cine și că cei de la Hollywood au făcut filmul mai devreme decât… La revedere! Am suferit enorm în acel week-end”, rememorează Ciuchiță.

 

Uniunea Cineaștilor i-a dat dreptate

Ce a urmat? „Luni dimineață m-am dus glonț la UCIN. M-a primit Presedintele Uniunii Cineaștilor, d-nul regizor Laurențiu Damian, care m-a ascultat atent și m-a crezut! Artiștii văd altfel lucrurile. M-a rugat să aduc a doua zi copia scenariului și povestea - cum a ajuns la Hollywood etc - , spunându-mi că se va întruni o echipă de experți în cinematografie care urma să facă o expertiză. După o lună, expertiza era gata și confirma că am avut dreptate”, susține Lucian Ciuchiță.

 

Țeapă de 2.000 de dolari de la o avocată din SUA

Ce greutăți a întâmpinat Ciuchiță odată cu deschiderea „ostilităților”? „După ce am primit expertiza de la Uniunea Cineaștilor din România, în care se spunea foarte clar că este vorba de un plagiat și că se regăsesc o mulțime de similitudini majore între scenariul meu („Prizonierii Apelor”) și filmul Escape Plan, am trecut la pasul următor. Am angajat un avocat de drept intelectual din SUA, pe d-na Robin Gross, cotată în primii zece avocați specializați în astfel de cazuri. Am plătit onorariul de 2.000 de dolari și am trecut la fapte”.

Continuarea e fabuloasă: „Așa credeam eu atunci. De fapt, d-na avocat american avea alte planuri. Nu a întreprins absolut nimic și am pierdut trei luni aiurea. Am rugat-o să-i notifice pe producători, dar nu a făcut nimic în acest sens. Trăgea de timp și răspundea cu întârziere pe e-mail, justificând fel de fel de scuze. M-am prins că asta era politica, să pierd timp și resurse. Am somat-o să notifice casele de producție de la Hollywood sau, dacă nu avea de gând să facă asta, să-mi înapoieze banii”, se înfierbântă scriitorul.

Protejat de drepturile de autor

Ciuchiță își aranjează șuvițele rebele de pe frunte cu un gest repezit: „Vă dați seama că nu a mai răspuns. Am fost a doua oară dezamăgit de „visul American”. Între timp i-am dat în judecată din România. Opera mea era înregistrată la Dacin Sara, protejată de legea dreptului de autor… Alții profitau însă de pe urma muncii mele. I-am notificat în februarie 2014, iar pe 6 martie 2014 Uniunea Cineaștilor din România organiza o conferință de presă la Cinema Studio (sediul UCIN), prin care se cerea sprijinul mass-media de a prezenta cazul unui scenarist român plagiat de Hollywood. Pe 25 aprilie, în același an, începea procesul…

Un proces lung, costisitor și, cel mai important, inegal ca forțe. Un om care se lupta cu un sistem. O furnică în luptă cu un elefant”.

 

Lucrat de hackeri

Lucian Ciuchiță a început procesul cu scenariștii de la Hollywood și, în același timp, lupta cu practicile mafiote. „Din prima s-au făcut de râs cei de la Hollywood, când au pretins că nu-l cunosc pe regizorul Ion Ionescu. Dar, la proba cu martori, pe cine credeți că au adus? Da, chiar pe dnul Ion Ionescu! A fost martorul Hollywoodului! Ion Ionescu nu a recunoscut că le-a predat scenariul, abia cu jumătate de gură a confirmat că am colaborat. Nu fusesem însă chiar atât de naiv. Îi predasem scenariul pe bucăți, prin mai multe emailuri. A fost foarte bine, pentru că deveniseră probe grele la dosar. Dar, la un moment dat, e-mailurile mi-au dispărut din casuta yahoo”.

 

I-au spart contul de yahoo

Ce se întâmplase? Ciuchiță e prompt: „La proces, Ionescu pomenise ceva, că domniei sale i se șterseseră mesajele, fiind foarte vechi. Am verificat imediat adresa mea de yahoo și am constatat cu stupoare că din 800 de e-mailuri doar cele 9 dispăruseră. Atunci mi-am dat seama că este vorba de violarea casuței mele de yahoo. Am sesizat imediat YAHOO și ce să vezi? După o săptămână m-am trezit cu e-mailurile înapoi în căsuță. Mi-au dat o explicație de tot râsul, semnată „Jack”, în care explicau că a fost o problemă de mentenanță. Tocmai cele 9 mesaje dispăruseră subit… Cu dovada că am avut parte de „vizita” unui hacker la mine acasă, am prezentat Instanței ce s-a întâmplat și totul a rămas ca probă la dosar. Instanța a rămas uluită. Era însă doar începutul…”.

 

La trântă cu doi escroci vizați de FBI

De remarcat că procesul intentat de Lucian Ciuchiță scenariștilor de la Hollywood a intrat, mai nou, în atenția FBI: „Vorbim, în momentul de față, de o anchetă federală pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. FBI investighează cazul meu și încearcă să prindă autorii falsurilor care au ajuns în Instanța din România, cu scopul clar de a nu-mi primi drepturile de autor. Lesne de constatat este faptul că doi producători ai filmului Escape Plan - pe care i-am dat în judecată conform dosarului 14119/3/2014 de la Tribunalul București, Secția a IIIa Civilă - sunt deja anchetați penal în SUA pentru comiterea unor infracțiuni foarte grave. Cei doi producători sunt: George Furla și Raldall Emmett. Aceștia sunt anchetați pentru comiterea infracțiunilor: încălcarea contractului, evaziune fiscală, spălare de bani, fraudă, racket, încălcarea Legii RICO (Legea Americană împotriva crimei organizate)”, ne-a dezvăluit Lucian Ciuchiță.

 

Documente false de la NASA

„Vă dați seama pe cine am dat în judecată? Ce îi reținea pe acești oameni să încalce drepturile de autor ale scenaristului Lucian Ciuchiță? Nimic. Au încalcat ei contractul inclusiv cu colega lor de la Escape Plan, producătoarea Robbie Brenner, care i-a dat în judecată pentru că a fost păcălită de aceștia cu o sumă din șase cifre. Ce contract? Nu respectă nimic. Vă mai miră că s-a falsificat semnatura lui Arnold Schwarzenegger (foto) pe două declarații mincinoase care, la fel, aveau scopul de a influența Instanța din România? Apoi, un alt document măsluit, venit, chipurile, tocmai de la NASA. De ce de la NASA? Pentru că filmările au fost efectuate într-un vechi siloz de rachete de la NASA! Au închiriat acel spațiu pentru decorul filmului „The Tomb”, care, ulterior, a devenit „Escape Plan„”, menționează Ciuchiță.

Amețit de noianul informațiilor de senzație, solicit o concluzie. Care, din fericire, vine repede: „Sunt convins că FBI își va face datoria și îi va găsi pe cei care au comis falsurile în procesul meu. Nu aș vrea să speculez, dar când vezi cu ce se ocupă cei doi mari producatori de la Hollywood nu credeți că ei au fost primii „intervievați” de anchetatori și în cazul meu?!”. Să sperăm, domnule Ciuchiță! Românii tot așteaptă, de vreme bună, să le facă americanii dreptate.

 

Vrea recunoaștere și drepturi financiare

 

Ce așteptări are de la acest proces Lucian Ciuchiță? „Recunoașterea. Da, este foarte importantă pentru mine. Să recunoască! S-au folosit de scenariul meu pentru a realiza filmul. Am pretenția să fiu trecut co-scenarist pe generic. Apoi, urmează drepturile care mi se cuvin. Vorbim de 5-6% din încasări. Suma acceptată în instanța de judecată este de 10 milioane de dolari și, în plus, 600.000 de dolari pentru daune morale. Pare o sumă mare, dar și încasările au fost de sute de miloane de dolari, iar prin ce trec eu cu acest proces nu doresc nimănui”, punctează, ferm, Ciuchiță.

 

Cum a ajuns la Trump

Cazul Ciuchiță versus Hollywood a ajuns inclusiv la urechile lui Donald Trump, președintele SUA. Cum așa? „Am fost sprijinit de o agenție de publicitate care a trimis cazul meu la sute de agenții de presă din toată lumea. Atunci mi-a venit ideea de a-l informa chiar și pe Președintele Donald Trump despre infracțiunile comise de producătorii de la Hollywood. I-am scris povestea mea pe paginile de Facebook, Twitter, atât la Casa Albă, cât și pe pagina personală. Mi s-a confirmat că a luat la cunoștință. Ulterior, am înțeles că Președintele Trump a aflat și de faptul că Arnold Schwarzenegger figurează cu două declarații false în procesele din România, cele legate de plagiatul meu”.

 

A cheltuit în jur de 30.000 de euro

Lucian Ciuchiță susține că a risipit, până acum, o avere pentru a-și găsi dreptatea: „Cred că am depășit de mult timp 30.000 de euro. Puțin în comparație cu sumele care se vehiculează în alte părți. În SUA, de exemplu, pentru că acolo sunt cele mai multe procese legate de plagiat - în ultimii 20 de ani au fost peste 50 de asemenea procese, care, desigur, au fost pierdute de scenariștii și scriitorii furați - dacă nu ai 200.000 de dolari nici n-ai ce căuta în sala de judecată. Iar în Europa, mai precis la Paris, trebuie să dispui de 100.000 de euro”, apreciază Ciuchiță.

 

Cine este Lucian Ciuchiță?

Absolvent al Facultății de Cibernetică ASE, București,1993, doctor în statistică, ASE București, 1999, scriitor cu o activitate literară de peste 20 de ani - 20 de cărți publicate și trei în curs de apariție -, scenarist, membru al Uniunii Cineaștilor din România din 1991, om de televiziune în perioada 1990-2002, realizatorul și colaboratorul unor emisiuni precum Poliția în acțiune; Poliția în alertă, Actualități; Lege și fărădelege; Transfocator; Bună dimineața (TVR1), Dreptul la replică și Observator (Antena1). A lucrat zece ani în poliție și cinci ani în SPP. A făcut parte dintro echipă specială de protecție a Președintelui României (în timpul președinților Ion Iliescu și Traian Băsescu).