"Allah, Muammar şi Libia sunt totul!" este sloganul cu care îi întâmpină directoarea pe elevii de la şcoala lui Gaddafi. Este vorba despre Zahrat el-Fatah, din capitala Tripoli. Jurnaliştii francezi de la cotidianul “Le Figaro” au fost acolo şi au dezvăluit cum sunt şcoliţi libienii de mici în spiritul colonelului.
Îmbrăcaţi în uniforme albastre, elevii cu vârste între 8 şi 14 ani şi-au reluat cursurile. Trei săptămâni nimeni n-a dat pe la ore din cauza ciocnirilor între taberele pro şi anti-Gaddafi. Chiar şi aşa nu au uitat crezul: "Allah, Muammar şi Libia sunt totul!" şi repetă ca nişte mici automate oda consacrată "unchiului Gaddafi". Din sălile de clasă nu lipseşte portretul conducătorului iubit, sărutat adesea de micuţi. Reporterii care au vizitat şcoala publică povestesc că revoltele care fac legea în Libia de mai bine de două luni nu se resimt deloc în această instituţie: "Tablourile cu Gaddafi, la putere de mai bine de patru decenii, sunt încă bine înfipte în pereţi." O oră pe săptămână, elevii învaţă din faimoasa "carte verde", biblia regimului de la Tripoli. N-ai zice că-n ţara-i haos şi război. "Le reamintesc că Gaddafi nu este decât umilul ghid al revoluţiei libiene şi că poporul este cel care guvernează, prin comitetele populare. Avem un adevărat model de democraţie care ar trebui să inspire şi alte ţări!", a declarat profesoara Najia Arabi. A omis însă să spună că în Libia nu se organizează alegeri şi n-a suflat o vorbă despre miliţiile regimului care reduc la tăcere orice opozant. Iar ca un "soldat" care nu se abate de la ordine, Najia enumeră privilegiile pe care i le oferă regimul: "Am o casă, o maşină un salariu de 500 de dinari pe lună. Şi recent am primit un ajutor suplimentar de 400 de dinari. Ce altceva poţi să mai ceri?" Învaţă sub teroare Doamna profesoară vorbeşte şi despre duşmanii Libiei: al-Qaida, televiziunea al-Jezeera, americanii, Liga Arabă şi Franţa, prima ţară care a recuncoscut guvernul opoziţiei. Lista cu inamici ar fi lungă, însă "Libia va ieşi cu capul sus, cum a făcut-o şi după colonizarea italiană", crede profesoara. Elevii nu sunt atât de siguri că totul e roz. Au spus în cor la îndemnul profesorului că “totul e bine în Libia”. Întrebat de jurnalişti dacă se bucură că au fost reluate cursurile, un elev mai sfios aproape că se dă de gol: “În ultimele zile mi-a fost frică, mi-a fost tare teamă...”, face o pauză, apoi spune că s-a temut că o să rateze examenele. O fetiţă cu mai mult curaj, i-a oprit pe hol pe jurnalişti şi le-a spus într-o engleză perfectă, după ce s-a asigurat că nu o vede nimeni, că "sunt multe probleme în Libia: corupţia, cenzura... Este petrol, dar banii sunt prost gestionaţi." Şi-a cerut scuze în numele colegilor că a trebuit să mintă apoi a continuat: "După ce am reluat cursurile, clasele sunt pe jumătate goale. Mama nu mai merge la muncă. Şeful ei a fost ucis." Înainte să meargă la ore directoare le repetă jurnaliştilor că în ţara ei nu sunt probleme: "Libia este o ţară unită. Aici noi suntem fraţi. Nimeni nu vrea război". Însă războiul e departe de final.
Recomandările noastre
