De cîțiva ani spațiul public românesc e dominată de teza Corupției ca Dușman de moarte al Poporului, ca Pericol împotriva căruia trebuie trase clopotele în dungă ale Propagandei. Pe fondul unui analfabetism civic și chiar analfabetism pur și simplu al unei mari părți a tinerei generații, Binomul SRI-DNA a creat și întreținut credința de esență bolșevică potrivit căreia lupta împotriva corupției nu numai că permite, dar și cere încălcarea legii, sfidarea procedurilor. Mecanismul judiciar complex, anume creat pentru a preîntîmpina abuzurile în numele a tot felul de Lupte, e contestat în stradă, în presă și în politică pe motiv că Pericolul corupției e atît de mare în România încît instituția apărării e inutilă, ba chiar penală, iar supunerea de către judecători a dosarelor făcute de procurorii DNA (văzuți ca membrii unei caste situate deasupra tuturor legilor, verificărilor, o castă care dă socoteală doar Codruței Kovesi – Neprețuita, Slujirea, Nefertiti cu breton, Echidistanta, Ileana Cosînzeana), condiției probelor un act inutil, ba chiar și dușmănos.

Luînd seamă la acest spectacol neverosimil într-o țară care se pretinde democratică, mi-am amintit că atmosfera asta bolșevică, în care statul de drept e supus analfabetismului civic al maselor populare, am mai întîlnit-o în studierea anului 1947, dominat de un Dușman de moarte al Patriei – Specula – și de apelul făcut de PCR la masele populare să pornească război împotriva speculanților atît prin arestarea lor în plină stradă de către dulgheri și bucătărese și ducerea lor direct în lagăr, după ce-au fost plimbați prin București cu pancarte atîrnate de gît, sau chiar în lanțuri, cît și prin contestarea zgomotoasă a sentințelor judecătorești în cazul speculanților, și mai ales a instituției apărării.

De precizat că în vara lui 1947 pe fondul dificultăților uriașe în aprovizionarea cu alimente, avîndu-și cauza atît în ravagiile secetei, în urmările Războiului, dar și în exploatarea sîngeroasă de către ocupantul ruși și în proasta administrare a țării de către Guvernul Groza, în România apare fenomenul speculei.

Un fenomen împotriva căruia trebuia luptat mai întîi prin îmbunătățirea aprovizionării și mai apoi prin măsuri de reprimare, strict legale însă. Potrivit Legii, organele de control descoperă speculanţii şi, prin intermediul Poliţiei şi Procuraturii, îi trimit la instanţe, pentru ca acestea să-i judece. Teoretic, Justiţia e independentă. Teoretic, e dreptul judecătorului să aprecieze, pe baza documentelor primite şi prin raportare la lege, dacă acuzatul a comis infracţiunea şi, dacă da, cum trebuie sancţionat.

Aşa e din punct de vedere teoretic.

Din punct de vedere practic ne aflăm într-o atmosferă nefirească, de isterie populară creată şi întreţinută de comunişti.

Specula e văzută ca Pericolul numărul unu al ţării.

Specula e văzută ca realitatea care cere Sirena lui Roaită la nivel național – Patria – în primejdie!

Speculanţii sînt văzuţi ca nişte odioşi, criminali, trădători, ucigaşi în serie, care trebuie neapărat pedepsiţi. Într-o asemenea atmosferă, mecanismele statului de drept sînt puse între paranteze. Le iau locul Voinţa Maselor populare, Mînia şi Indignarea Poporului.

Starea de spirit a Poporului intră în conflict cu independenţa Justiţiei.

Normal ar fi ca Autoritatea, chiar dacă, această atmosferă ar fi adevărată, chiar dacă ea ar izvorî din dificultăţile reale produse de speculă, să depună toate eforturile pentru a lăsa Justiţia să se desfăşoare în hotarele independenţei şi, dacă are o anume putere asupra maselor populare, să încerce a le convinge că şi cei acuzaţi de speculă au dreptul la un proces corect şi echitabil, oricîtă mînie populară ar stîrni ei.

Din nenorocire, Autoritatea întreţine şi amplifică presiunea asupra Justiţiei exercitată de Masele populare.

Oficiosul PCR, Scînteia, din 18 august 1947 publică o corespondenţă datată 11 august 1947, transmisă prin telefon de la Oradea şi intitulată Muncitorii din Oradea cer înlăturarea judecătorilor care au achitat pe speculanţi:

„Oradea, 11 (prin telefon). – La chemarea Comisiei Locale din Oradea, mii de muncitori s-au adunat Sîmbătă după amiază ca să protesteze împotriva elementelor sabotoare şi a complicilor din aparatul judecătoresc.

Deşi organele de control şi-au făcut datoria, unii magistraţi de la instanţele din Oradea, neţinînd seama de legile în vigoare, au achitat sau condamnat la mici sume de bani pe speculanţi şi sabotori.

O deosebită şi justificată revoltă a provocat faptul că completul de judecată format din preşedinte Gh. Absente, de la tribunalul Oradea şi magistraţii Barac, Borlan, Bodescu, a achitat o serie de speculanţi arestaţi sfidînd astfel legile.

Din partea Comisiei Locale au vorbit tov. Banciu şi Vichente Erdei, cerînd, în numele muncitorimii, rejudecarea acestor procese, înlăturarea din justiţie a acestor proectori ai speculei şi sabotajului, aspra lor pedepsire şi înfiinţarea tribunalelor populare.

Mulţimea, aflînd că tov. Deputat Andrei Pătraşcu ( din partea PCR n.n.) este între manifestanţi, l-a dus pe umeri la tribună.

Tov. Pătraşcu, luînd cuvîntul, s-a solidarizat întru totul cu muncitorii, «fiindcă nu există om cumsecade şi muncitor care să nu se revolte faţă de aceşti protectori ai sabotorilor».

Tov. Pătraşcu a promis să înfăţişeze această stare de lucruri tov. prof. Lucreţiu Pătrăşcanu, ministrul Justiţiei.”

Potrivit mecanismelor tipice Justiției de la Magna Carta încoace, orice acuzat are dreptul în instanță la un apărător.
Fiind vorba de speculanți, acestora li se ia dreptul de a avea apărător.
Autorii acestei măsuri incredibile sunt chiar avocații!

Scînteia din 11 septembrie 1947 publică această corespondență:

Cu o majoritate zdrobitoare
Avocații din baroul Argeș au hotărît să nu mai apere pe sabotori
Avocații reacționari și foștii candidați pe listele istorice s-au solidarizat cu speculanții

Pitești, 9 (prin telefon). – În ziua de 6 Septembrie, a avut loc în sala Baroului de Argeș adunarea generală extraordinară a avocaților din județ pentru a-și fixa atitudinea față de speculanți și sabotorii stabilizării.

Adunarea a fost prezidată de d. av. Chiriac, prodecanul baroului. Au luat cuvîntul d-nii av. N. Popa, Naumescu, M. Popescu Albota și Iosif Elias, care au cerut ca nici un avocat din barou să nu mai apere pe sabotori.

S-a votat o moțiune, prin care avocații din baroul Argeș își iau angajamentul ca începînd de la 6 Septembrie să nu mai apere pe inculpații aduși în fața instanțelor de sabotaj, pentru fapte comise sau pedepsite conform legii sabotajului economic. Avocații care vor continua să accepte apărarea directă sau indirectă a sabotorilor și speculanților vor fi eliminați din corp.

Moțiunea a fost votată de 35 avocați. Împotriva moțiunii au votat avocații Victor Lehrer, fost moșier, brătienistul C. Ghinea, maniștii G. Stănciulescu, M. Abramovici și Marin Constantinescu, precum și foștii candidați pe listele istorice. V. Văslănescu, Dumitru Grigorescu, Ion Gheorghe și N. Gorovici.

Zădarnic vor încerca însă avocații reacționari să sustragă de la pedepse pe complicii lor speculanți și sabotori. Avocații progresiști din baroul de Argeș care sînt în majoritate zdrobitoare îi vor demasca și elimina din rîndurile lor.”

Masele populare analfabete, credincioase soluției Să-i împușcăm pe toți! Ce să ne mai complicăm cu procese în Justiție?! își ies din minți la gîndul că speculantul beneficiază de apărător. Scînteia din 30 august 1947 descrie cu simpatie revoluționară reacția maselor populare la faptul că un avocat și-a permis să apere un speculant:

„6 sabotori ai stabilizării condamnaţi la 8 şi 5 ani închisoare de Instanţa de sabotaj din Roman
Apărătorul sabotorilor moşierul reacţionar Mârza a fost plimbat cu o placardă
Alte condamnări de speculanţi

Roman, 28 (prin telefon). – În ziua de 27 August, instanţa de sabotaj de pe lîngă tribunalul Roman a judecat cel de al doilea lot de traficanţi cu lei vechi, pronunţînd următoarele sentinţe: stl. Stanciu Gheorghe, Paul Botlisineanu, Max Leibovici la cîte 8 ani închisoare, Ion Klinger, Alexandru Ghiţescu şi Weiss Bernard la cîte 5 ani închisoare şi cîte 1.000 lei amendă.

Baroul Roman a luat hotărîrea ca nici un avocat din localitatea să nu ia apărarea sabotorilor stabilizării.

Av. Mârza Grigore din Bacău, moşier reacţionar, la care s-au descoperit mii de kilograme de cereale dosite a venit să apere pe sabotorii locali pentru un onorariu de 150.000 lei.

După terminarea procesului, muncitorii l-au plimbat pe avocat pe străzile oraşului cu o placardă la gît pe care scria: «eu apăr pe sabotori».”

Articolele reproduse mai sus au apărut în Scînteia. Scînteia era un ziar și încă unul destul de puternic la vremea respectivă, dacă ne gîndim că era oficiosul principalului partid din Coaliția de guvernare – PCR. La Scînteia lucrau, indiscutabil, ziariști sau, mă rog, cetățeni care se pretindeau ziariști. Articolele de mai sus, ca și altele, pe care le voi prezenta în eseul din Evenimentul istoric, sînt scrise și semnate de ziariștii de la Scînteia. Ele, articolele, nu numai că nu dau nici cel mai mic semn de disociere de actele huliganice, de ilegalitățile maselor populare coborîte în stradă, dar mai mult le admiră, le prezintă ca exemplu care trebuie urmat.

Să ne mirăm?
Ziariștii de la Scînteia nu numai că pledează pentru nerespectarea drepturilor legale ale cetățenilor suspectați de a fi speculanți, nu numai că salută actele huliganice ale maselor populare, dar mai mult declanșează campanii sîngeroase prin care cer arestarea preventivă a unui cetățean, pentru că ei, cei de la Scînteia, îl consideră un speculant.

Pe prima pagină a Scînteii din 31 august 1947 apare articolul:

„Speculantul Stelian Petrescu trebuie imediat arestat

Cunoscutul speculant Stelian Petrescu, proprietarul marelui magazin «Consumul Pieții» din Piața Națiunii, a apărut, în sfîrșit, în fața Justiției.

Deși e specialist în materie de speculă și sabotaj, deși are zeci de procese intentate pe la diferite secții ale Tribunalului Ilfov, nu știm prin ce minune d-sa n-a fost niciodată judecat.

Acum se vede chemat să răspundă pentru una din numeroasele sale fapte infamante.

Ultima vină ce i se impută e că a dosit 384 kgr. miere. Deși culpa pentru care a fost trimis în judecată este încadrată crimă de sabotaj, deși în materie de crimă emiterea mandatului de arestare este obligatorie, totuși Stelian Petrescu este liber, se judecă liber!

În fața secției IX Sabotaj apare – sfidător – un speculant recidivist în stare de libertate. Parchetul va cere arestarea lui în instanță.

Este un lucru asupra căruia nu mai poate exista nici un fel de discuție, nici un fel de «interpretare». Tribunalul trebuie să hotărască imediat încarcerare a sabotorului.

Trebuie să se termine odată pentru totdeauna cu astfel de «interpretări». Legea trebuie aplicată în așa fel ca ea să-și îndeplinească adevăratul ei rol de apărare a interesului maselor muncitoare.”

Rețineți!
Asupra arestării preventive a speculantului nu trebuie să existe nici o interpretare juridică. Interpretare e pus între ghilimele, să priceapă cititorul de Scînteia că e o manevră a dușmanului de clasă.
Cum adică, ditamai speculantul, ditamai sabotorul, e judecat în stare de libertate?

Nu vi se par cunoscute astfel de articole din cadrul campaniei Speculanții – dușmanii poporului?
Firește că da.
Dacă înlocuim speculanți cu corupți, am avea impresia că citim site-urile Ziare.com, Hotnews, blogurile TeFeLiștilor, sau că urmărim emisiunile de la Digi24 și Realitatea Tv. Toate consacrate Luptei împotriva corupției. Care luptă nu trebuie să țină cont de dreptul oricărui om la un proces corect și echitabil.
De la Scînteia din 1947 la Divizia Presă din 2018 nu-i decît un pas!

Articol preluat de pe CristoiuBlog.ro