Opinii EVZ
Schimbarea lumii la centenarul Primului Război Mondial: Europa în furtună, turbulențe globale, căderea în tranzacționism sau război și dominația haosului | PULSUL PLANETEI
Nu numai istoria, dar și oamenii s-au schimbat în ultimul sfert de secol. Și lumea se adaptează și ea acestei schimbări, reechilibrează excesele, adaptează realitățile la modelele depășite, integrează efectele impactului noilor tehnologii, iar viteza de schimbare crește dramatic.
Cei mai conservatori și mai puțin adaptabili suferă însă crizele și nevrozele schimbărilor bruște. Perioada Războiului Rece a adus o dominantă: Ideologia. Deși marcată de coerența și claritatea de abordare în cele două jumătăți ale lumii care se confruntau, populația era în tranșee, funcționa după principiul dușmanului comun, într- un orizont confruntațional care acoperea problemele structurale interne și le acumula. Statele și comunitățile erau cele dominante, structurate, ierarhizate, blocând aspirații individuale. Nu aveau cum să dăinuie când tensiunile s-au acumulat excesiv. Și a intervenit apusul sistemului.
Căderea comunismului a fost interpretată de Francis Fukuyama drept sfârșitul istoriei. Gata cu confruntarea ideologică, toți merg spre liberal-democrație. Cu optimism, cu speranță, cu deschidere, cu satisfacerea aspirațiilor individuale dar, paradoxal, cu generozitatea generată de emoția noului început și motorul dat de speranță și încredere. Și cu schimbări majore de reașezare precum integrarea Estului Europei, a fostelor state comuniste/socialiste/ale democrației populare în structurile Occidentale, cu o forță transformațională fără egal pentru aceste societăți. Iar lumea a fost marcată de generozitatea celor implicați în proces și condusă de emoția îndeplinirii aspirațiilor. Mai repede sau mai încet.
Însă noile procese au dus la confruntarea societății deschise, globalizării și multinaționalelor dominante cu Statul. Excesele globalizării sau viteza de nesuportat a acestui fenomen pentru mulți a dus la reacții naturale. La aceasta mai adăugăm văduvirea statului de resurse importante prin extinderea fenomenelor multinaționale și migrația masivă și instantanee a capitalurilor, deși Statul era singurul chemat să asigure bunăstarea și aspirațiilor propriilor cetățeni prin intermediul instituțiilor alese democratic.
La nivel de putere, aceasta a însemnat mutarea controlului puterii la economia globală, deși responsabilitatea era a statelor și guvernelor alese democratic. Un trai mai bun în Occident dar un impact mai redus al implicării în deciziile reale, o relevanță mai redusă a participării. De aici dezangajare și abandon, sfârșitul iluziilor, soluții individuale și individualiste, speranțe nesatisfăcute și neparticipare la treburile cetății. Concomitent cu răbufnirea perdanților în procesele anterioare ale globalizării și decomunizării, integrării europene și ierarhizării bazată strict pe eficiență și competiție. Dezamăgire, la nivel individual sau mulțumire cu noua realitate. În paralel, s-au dezvoltat rețele sociale, internetul cu acces infinit și practic gratuit și universal a fus la fractalizarea societății, împărțirea în grupuri specializate și sofisticate cu probleme punctuale extrem de tehnice. De unde declinul și, în final, eșecul vechii politici, cu un impact major la nivel european. Nașterea naționalismelor și contestarea preeminenței deschiderii globale, renașterea demonilor xenofobiei, islamofobiei, antisemitismului, populismelor și naționalismelor vetuste a coincis cu un proces nou de răzbunare a coloniilor. Explozia problemelor structurale(terorism intern, migrație, inamicul din cetate) a zgâlțâit Europa așa cum o cunoșteam iar neintegrații, eșuații în procesele de clădire a noilor societăți multiculturale - care-i izolau și enclavizau - au creat un fenomen de combaterea societăților, ierarhiilor, proiectelor și contestare a locurilor predestinate pentru resortisanții din fostele colonii neintegrați. De unde contestarea Occidentului în întregime din interiorul societăților occidentale. Revolta a devenit dominantă, cu toate instrumentele posibile, și, firesc, frica în straturile așezate ale societăților.
Fenomenele suprapuse duc natural la o reașezare. La reluarea controlului puterii de către politic, nu de către economia globală, democratizarea politicului prin aducerea în prim plan a tuturor cetățenilor din clasele de jos, dar pierderea claselor de sus, educate și neparticipante, deci o scădere a nivelului educației și culturii democratice a participanților la alegeri. Populismul a devenit punct central nu numai în atragerea de voturi, ci chiar prin aplicarea programelor definite doar prin a da oamenilor ce vor, indiferent de costuri și de consecințe(începând cu Syriza și continuând mai peste tot în Europa). Lipsa de echilibru și limite și absența proiectului și calculului consecințelor marchează un nou drum spre criză economică. În care nu multinaționalele mai pot fi găsite vinovate. Deci așteptăm Europa în furtună, Lumea în turbulențe, căderea în tranzacționism sau în război și dominația haosului
Recomandările noastre
