International
Scântei între Kosovo și Serbia. Conflictul (util rușilor) care poate implica şi Italia
Sursa: Twiter Există un drum capabil să împingă războiul din Ucraina până în Balcani, transformându-l într-un conflict mondial și implicând, în ciuda noastră, cei peste șase sute de soldați italieni dislocați în Kosovo sub steagul NATO.
Acel drum trece la puțin peste 600 km de granițele de est ale Italiei și se desparte între Belgrad și Pristina. De aproximativ 24 de ore, pericolele sale sunt vizibile pentru toți, scrie Gian Micalessin în Il Giornale.
Duminică seara, disputa privind plăcuțele de înmatriculare din Kosovo - pe care autoritățile de la Pristina intenționează să le standardizeze prin îngenuncherea unei minorități sârbe hotărâte să păstreze înmatriculările efectuate la Belgrad - a ajuns la un pas de confruntarea armată. Iar în teritoriile nordice, regatul minorității sârbe, s-au auzit primele focuri de kalașnikov.
Toate acestea, în timp ce premierul kosovar Albin Kurti prevede că vor uema nişte săptămâni „foarte problematice”, iar președintele sârb Aleksander Vucic ordonă drastic Pristinei să se oprească. „Dacă ne vor maltrata și ne vor ucide frații – avertizează Vucic – Serbia va câștiga”. Motivele disputei depășesc, în mod evident, polemica plăcuţelor de înmatriculare și își au rădăcinile în războiul care în urmă cu 23 de ani a determinat NATO să bombardeze Serbia și să-i sprijine pe rebelii albanezi din KLA care luptă pentru independență.
Acea intervenție, dorită pentru Italia de guvernul lui Massimo D'Alema, a adus deja Rusia și NATO la un pas de război. La 11 iunie 1999, în timp ce o coloană rusă înainta spre aeroportul din Pristina, generalul Wesley Clark, comandantul trupelor NATO, a ordonat intervenția unui grup de elicoptere franco-britanic sub ordinele generalului britanic Mike Jakson.
Intervenția armată cerută de comandamentul american a fost evitată doar prin „nu-ul” hotărât al unui Jakson, mai înclinat să rezolve problema împărțind o sticlă de whisky cu generalul rus Viktor Zavarzin. 23 de ani mai târziu, situația este mult mai plină de necunoscute. Iar intervenția Washingtonului, care a convins noaptea trecută autorităţile de la Pristina să prelungească cu o lună ultimatumul privind plăcuțele de înmatriculare, nu va fi suficientă pentru a calma spiritele.
Cu siguranță nu pe cele ale Serbiei care vede Kosovo ca leagănul istoriei sale naționale și religioase și Moscova ca „marea mamă” a lumii slavo-ortodoxe. Guvernul președintelui Aleksander Vucic a fost, deloc surprinzător, singurul din Europa care a respins sancțiunile împotriva Rusiei, a menținut deschise zborurile către Moscova și a reînnoit acordurile de gaze prin garantarea contractelor la prețuri favorabile. Trei inițiative perfect în concordanță, potrivit unui sondaj recent, cu o opinie publică sârbă care vede ca fumul în ochi atât sancțiunile (84%), apartenența la NATO (88,1%), cât și intrarea în UE condiționată de recunoașterea Kosovo ( 82,2%).
Dar însăși recunoașterea republicii Kosovo, care și-a declarat unilateral independența în 2008, riscă să tragă Balcanii în vârtejul conflictului ucrainean. Chiar ieri, purtătorul de cuvânt al ministerului rus de externe, Maria Zakharova, a acuzat Pristina că „dorește expulzarea sârbilor din Kosovo”.
O intervenție a Belgradului în apărarea minorităților sârbe și ortodoxe, pregătite să facă orice pentru a evita asimilarea forțată, riscă să precipite situația împingând Moscova să ia partea Belgradului și NATO pe cea a Pristinei.
Un salt în întuneric capabil să deschidă porțile unui conflict și mai amplu decât cel purtat în Ucraina. Un conflict în care Italia s-ar găsi inevitabil implicată. Cei peste 600 de soldați italieni dislocați în Kosovo reprezintă cel mai relevant contingent în contextul unei misiuni NATO-Kfor destinată să se întoarcă în câteva săptămâni sub comanda unui general italian. Însă tocmai acest dublu rol crucial riscă să pună Italia în centrul unui război capabil să se extindă cu mult dincolo de Balcani. (Traducerea Cătălina Păunel, RADOR)
Recomandările noastre
