Satul lui Păcală

Satul lui Păcală

Localnicii din Păcăleşti au obţinut statutul de sat.

De unde eşti?“, „Din Păcăleşti?“. Este puţin probabil ca răspunsul să nu provoace măcar un zâmbet oricărei persoane care asistă la conversaţie. Oricât ar părea de amuzant, nu e vorba de nicio păcăleală. Localitatea chiar există, în judeţul Bihor, la cinci kilometri depărtare de municipiul Beiuş, la marginea Drumului Naţional 76, care leagă Câmpia de Vest de Ţara Moţilor.

Rost de un kilometru de la şoseaua principală, drumul îngust şerpuieşte până la intrarea în localitate, curată şi îngrijită. Casele zugrăvite în culori vii şi „ornate“ cu flori de mozaic ascund belşugul din gospodării. „Am locuit 11 ani cu soţul meu la Baia-Mare şi, când le spuneam oamenilor că-s din Păcăleşti, râdeau de mine şi chiar credeau că-i păcălesc“, povesteşte râzând o localnică, Elisabeta Bogdan. Împletirea legendelor Deşi are 74 de ani, nici nana Saveta Taficaşului nu ştie cum de-a ajuns localitatea să se numească Păcăleşti. Adevărul s-a pierdut în negura timpului, iar locul i-a fost luat de legendele răspândite de localnici.

„Mi-a spus bunicul meu că în sat a trăit un băiat angajat cu ziua paznic la oile oamenilor şi, ca să-şi bată joc de săteni, îi minţea că vine lupul. Fiecare sărea cu furci şi topoare, şi când ajungeau acolo, el le spunea râzând: «Mergeţi, mergeţi înapoi/ Lupii n-au venit la oi/ Turma paşte liniştit/ Lupul la oi n-a venit»“, povesteşte tanti Saveta. O altă legendă povesteşte de un cneaz, Ladislau, venit în partea locului pentru a face negoţ cu vite. Ca orice negustor, îi prostea pe oameni să cumpere mai scump de la el, iar când aceştia şi-au dat seama că-i înşela, l-au poreclit Păcală. Doi în unul În arhiva Primăriei Drăgăneşti, de care aparţie cătunul Păcăleşti, există acte care atestă denumirea localităţii de pe vremea Imperiului Austro-Ungar. „În urmă cu mai bine de o jumătate de secol, oamenii, sătui să fie luaţi în derâdere de cei cărora le spuneau de unde sunt, au decis să schimbe numele satului în Ţigăneştii de Beiuş, după numele purtat de majoritatea familiilor din partea locului, deşi în zonă existau puţine persoane de etnie romă“, explică Gheorghe Bogdan, primarul comunei Drăgăneşti.

„Decizia n-a fost una fericită pentru că deja de comuna Drăgă- neşti aparţinea satul Ţigăneşti, despărţit de cătunul Ţigăneştii de Beiuş doar de râul Crişul Pietros. Dacă spunea cineva că vrea să ajungă la o familie din Ţigăneşti, nu mai ştiai dacă să-l îndrumi spre Ţigăneşti sau spre Ţigăneştii de Beiuş, aşa că cei din Păcăleşti au continuat să folosească vechea denumire a cătunului, ca să nu creeze confuzie“, povesteşte primarul.

Aşa s-a ajuns ca în aceeaşi casă, la aceeaşi adresă, persoanele în vârstă să aibă buletin de Păcăleşti, iar cei mai tineri, de Ţigăneştii de Beiuş. „Eu spun că-s din Păcăleşti, chiar dacă în ’68 i-au spus Ţigăneştii de Beiuş şi în buletin tot aşa scrie. Oriunde m-am dus, întotdeauna am zis că-s din Păcăleşti. Doar aici m-am născut“, povesteşte Minerva Boc, învăţătoarea din sat. BRAND 1 aprilie, ziua satului În urma referendumului de anul trecut, bihorenii din Păcăleşti au obţinut, în Parlamentul României, luna trecută, recunoaşterea oficială a denumirii şi ridicarea la rangul de sat. „Acum, dorim să fixăm ziua de 1 aprilie ca ziua satului şi să stabilim acest brand pentru întreaga comună“, a declarat Adrian Ovidiu Banda, viceprimarul comunei Drăgăneşti. Păcăleştiul numără 372 de suflete, o grădiniţă, un cămin cultural, străzi asfaltate, canalizare, o benzinărie, două magazine universale şi o fermă de vaci.

Ne puteți urmări și pe Google News