Sistemului național de transplant s-a aflat, în ultimii ani, într-o situație de criză. Pe fondul unor campanii negative, numărul donatorilor de organe a scăzut dramatic, odată cu speranța de viață a celor aflați pe listele de așteptare. Vestea bună e că situația se schimbă, iar România reintră în rândul țărilor în care transplantul de țesuturi și de organe reprezintă una din formele de vârf ale practicii medicale.
Numai în ultimele zile, în România au fost înregistrați 6 donatori de organe, care au salvat mai multe vieți. Dacă anul trecut au fost 65 de donatori reali, în 2019, în martie, aprilie și începutul lunii mai au fost 24. „Transplantul de organe este singura soluție salvatoare pentru mulți pacienți cu afecțiuni terminale. Aşa cum ştim cu toţii, creşterea numărului de donatori este echivalentă cu scăderea mortalităţii pe lista de așteptare pentru pacienţii care au nevoie de un organ pentru transplant.
Discutăm de o rată scăzută de donare, consecinţă şi a faptului că este şi o rată de accept mai diminuată faţă de altă ţări, iar aceasta poate fi şi trebuie să fie rezolvată parţial, cel puţin la început, printr-o bună comunicare şi o relaţie cu spitalele care sunt acreditate pentru donarea de organe, cu coordonatorii din teritoriu şi cu centrele de donare. Omului trebuie să-i explici ce înseamnă moartea cerebrală, că este echivalentul morții, pentru că este sub efectul pierderii unei ființe dragi. Trebuie să ajuți familia unui pacient aflat în moarte cerebrală să treacă peste traumă, trebuie să ai răbdare și să o faci să înțeleagă că o parte din persoana dragă trăiește prin altă persoană care este ajutată să-și ducă viața mai departe”, spune chirurgul Radu Zamfir, președintele Agenției Naționale de Transplant (ANT), medicul care a participat la peste 700 de prelevări de orgame.
Înscrierea în registrul de donatori
Numit pe 5 martie la conducerea ANT, chirurgul de la Institutul Clinic Fundeni vorbește doar despre viitor: „Avem multe direcții prin care ne dorim să îmbunătățim activitatea la ANT, o bună colaborare și retribuire a coordonatorilor, a Key Donation Person (KDP - persoana abilitată să identifice potențialul donator) și a echipelor de prelevare în spitalele acreditate pentru donare. O mai bună înțelegere a gestului profund umanitar de donare de către populație, la care presa poate contribui foarte bine, iar în momentul în care rata de donare ne va plasa nu la coada Europei, ci măcar la mijloc, cu siguranță vom fi un partener interesant de dialog pentru organismele europene ce înlesnesc schimburi transfrontaliere de organe, deci între țări.
Înscrierea în registrul de donatori în viață trebuie, de asemenea, explicată populației ca o alternativă la consimțământul informat. Orice om se poate declara, la notar, donator de organe în timpul vieții. Aceasta este o etapă preliminară legiferării consimțământului prezumat, în momentul când acesta va fi acceptat de societate”.
Prof. Irinel Popescu: „Donarea de organe este un act de supremă generozitate”
La rândul său, Profeorul Irinel Popescu, medicul care a scris prima pagină din istoria transplantului hepatic din România, spune că promovarea donării de organe, prin informarea corectă a populației, trebuie susținută: „Populația României a fost întodeauna favorabilă donării de organe. Sigur că unele din relatările negative mediatice au avut, poate, un anumit impact asupra acestei rate de consimțământ, dar nu major.
Eu tind să cred că această rată a rămas foarte ridicată, comparativ cu media europeană. Donarea de organe este un act de supremă generozitate care trebuie încurajat și că nu vom fi niciodată suficient de recunoscători familiilor care acceptă donarea”.
Recomandările noastre
