Regimul comunist era ateu, iar românilor li se interzicea să meargă la biserică în zilele sfinte. Copiii erau prelucrați încă de pe băncile școlii să ocolească lăcașele sfinte, iar în preajma acestora se organizau filtre de control.
De zilele sfinților, românii își făceau urări pe ascuns, de teama turnătorilor și a securiștilor. Și mai mult, dictatorul Nicolae Ceaușescu a făcut în așa fel încât să elimine sărbătorile creștine din calendar, impunându-le oamenilor să-și schimbe obiceiurile
Dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu nu-și sărbătoarea ziua onomastică, deși purta numele unuia dintre cei mai mari sfinți ai creștinătății. Despre el se știe că nu credea în Dumnezeu, chiar dacă părinților săi le-a organizat o înmormântare conform obiceiului creștin. În comunism, sub conducerea sa, românii nu erau lăsați să meargă la biserică, în zilele sfinte, iar sărbătoarea de Crăciun era interzisă. În ziua respectivă, toată lumea lucra, cu excepția situațiilor în care sărbătoarea pica duminica, ziua de repaos.
Perioada comunistă a marcat profund existența românilor, iar regimul a fost atât de dur încât multe din tarele de atunci persistă și acum. Viața românilor era cenușie și tristă, iar marile sărbători religioase, precum Crăciunul și Paștele nu existau oficial.
Pentru copii, Moș Nicolae nu exista, părinții sărbătorindu-l pe ascuns, punându-le câte ceva în ghetuțele sărăcăcioase. De regulă erau fructe sau dulciuri cumpărate din timp cu ajutorul vreunui angajat mai bine plasat la vreun magazin alimentar sau la vreun depozit.
Nici Moș Crăciun nu era acceptat de Nicolae Ceaușescu, locul său fiind luat de Moș Gerilă, mult mai sărac, dar promovat puternic de propaganda comunistă.
Nicolae Ceaușescu a încercat să scoată Crăciunul din calendar
Iar pentru a scoate din mintea oamenilor și a copiilor sărbătoarea Crăciunului, dictatorul comunist a încercat să schimbe ziua în care se împărțeau cadourile. Spre deosebire de Moș Crăciun, moșul comunist, Gerilă, nu-și mai făcea apariția pe 25 decembrie. El venea cu cadourile sale sărăcăcioase pe 31, în ultima zi a anului, atunci când se serba Anul Nou. Era, de altfel, singura zi în care programul de la televizor dura toată noaptea.
Deși se numea Nicolae, dictatorul nu accepta să fie sărbătorit de ziua numelui său și voia ca toți românii să facă la fel. Astfel aceștia se felicitau pe ascuns, cu prilejul zilelor onomastice. Aceasta deoarece era ilegal să fii creștin practicant. Despre participarea la slujbele religioase, în astfel de zile, nici nu putea fi vorba. Cei care încălcau interdicțiile, dacă erau prinși, erau sancționați.
De altfel, copiilor li se punea în vedere foarte clar, la școală, de către profesorii care se ocupau cu propaganda comunistă, să nu care cumva să calce prin biserici sau să țină obiceiurile tradiționale, conform Playtech.