Săltarea lui Florin Salam, o diversiune kaghebistă ordinară. Am să vă rog de la început să urmăriţi până la capăt demonstraţia pe care am să o fac, pentru că este compusă din două elemente care, aparent, nu au legătură între ele. La sfârşit, veţi vedea legătura.

Salam și alegeri

Alegerile locale de anul acesta, sunt precum zăpada. Aşa cum autorităţile, în fiercare iarnă, pe la jumătatea lui ianuarie, sunt luate prin surprindere de ninsoarea la care nu se aşteptau în ţara tropicală România – cu tot cortegiul ei de tristeţi, de la drumuri blocate, până la trenuri cu care pleci luni şi ajungi joi -  aşa s-a întâmplat anul acesta şi cu alegerile locale.

După ce au făcut tot felul de calcule electorale, sondaje de opinie, socoteli complicate, variante de liste comune şi variante de liste separate,  fruntaşii coaliţiei au decis să le devanseze. După care  şi-au dat seama că le-au devansat aşa de tare, că s-au luat singuri prin surprindere. Adică, mai e puţin până la alegeri şi nu au candidat.

În urmă cu două săptămâni, într-o marţi, s-au strâns Ciolacu, Ciucă şi ceilalţi fruntaşi pesedistopenelişti să desemneze candidatul la Primăria Bucureştilor. Concluzia? S-a amânat nominalizarea pentru joi. Joi, după dezbateri dezlănţuite, nominalizarea s-a amânat până marţi, săptămâna asta.

Sondajul lui Nicușor cu Piedone pe primul loc

Marţi, lucrurile s-au complicat rău de tot. De unde un candidat comun al celor două mari partide din România, PSD şi PNL ar fi trebuit în mod normal să câştige la pas Primăria Capitalei, apare pe turnantă, mai ceva ca Maricica Puică în zilele ei de glorie, Cristian Popescu Piedone. Vă mai amintiţi ce a spus Piedone când a ieşit din puşcărie, achitat de vina pentru care fusese închis?

Întrebat ce are de când, a răspuns misterios: „Surpriză! Ţac, ţac!”. Şi ţac-ţac a fost, pentru că un sondaj făcut chiar de Nicuşor Dan, unul dintre contracandidaţii lui Piedone, îl dau pe acesta pe primul loc în preferinţele de vot ale bucureştenilor.

Aşa că joi, adică răsalaltăieri, liderii coaliţiei s-au întâlnit iar, luaţi de astă dată de două ori prin surprindere. O dată de surprinderea veche, generată de grabnica apropiere a alegerilor pe care ei înşişi le-au devansat, dar şi de a doua surprindere, cauzată de Piedone. Rezultatul întrevederii tensionate de joi? Tot nu s-a desemnat candidatul.

Nu ştiu nici măcar numele candidatului

Adică o bulibăşeală ca la carte, care risca să se spargă grav în capul coaliţiei de guvernare. O logică simplă ne spune că dacă nici acum, când mai e puţin până la alegeri, nu ştiu nici măcar numele candidatului, despre programul de dezvoltare al Capitalei pe care acest necunoscut încă să-l pună în practică, nici nu poate fi vorba.

Cu alte cuvinte, nu dezvoltarea Bucureştilor, traiul mai bun al locuitorilor este scopul tuturor mişculaţiilor electorale făcute până acum, ci pur şi simplu acapararea postului de primar general şi a celor mai mult de un miliard de euro pe care îi are în vârful pixului, cât este bugetul Capitalei.

Ceea ce, să recunoaştem, nu dă deloc bine la electorat.

Şi atunci...

Pentru a înţelege, trebuie să ne întoarcem în timp. La Moscova, că tot e la modă. Şi la câteva personaje sinistre: Kliment Voroșilov, Nikolay Pegov, dar mai ales Lavrenti Pavlovici Beria. Să ne întoarcem la CEKA şi mai apoi la urmaşa sa Комите́т госуда́рственной безопа́сности, KGB mai pe scurt, unde s-a inventat – sau a fost preluată de undeva şi au perfecţionat-o, oricum, la noi în Romnânia a ajuns pe filieră KGB-istă – o metodă de prostire a oamenilor, numită diversiune.

Tehnica este simplă. Când ai o problemă gravă, care poate crea critici sau chiar tulburări în societate, inventezi un eveniment care să abată atenţia. De regulă, acel eveniment provocat, menit să abată atenţia de la problema principală, are ca erou un personaj cunoscut, care este bine dacă se şi bucură de popularitate.

Deşi foarte veche şi, după părerea mea, rudimentară, metoda aceasta este încă foarte eficientă.

Florin Salam, acuzat de înșelăciuna

Ea ne-a fost aplicată chiar la sfârşitul săptămânii trecute. Balamucul cu desemnarea candidatului a fost estompat de un eveniment pe care l-a comentat toată lumea. Cu el au început jurnalele de ştiri şi a fost inundat internetul. Descinderi furibunde ale mascaţilor şi săltarea lui Florin Stoian, pe numele său de scenă Florin Salam, acuzat de înşelăciune.

Fix în ziua când liderii coaliţiei trebuiau să desemneze candidatul pentru Bucureşti. Florin Salam era infractorul de serviciu perfect. Celebru în lumea manelelor, mai fusese „testat ca infractor” la începutul anului, când fusese acuzat că a lovit o prostituată. Caz care până la urmă s-a fâsâit.

Poate că Florin Salam este vinovat şi o fi luat banii de la cei cărora trebuia să le cânte şi nu a mai făcut-o. Dar, să năvăleşti cu mascaţii, cu tot spectacolul de sunet şi lumină, în condiţiile în care zeci de manelişti trag astfel de ţepe şi, deşi sunt reclamaţi cu probe, nu-i întreabă nimeni nimic, nu vă miroase a diversiune?  Ce zic eu miroase. Pute rău a diversiune, luată din micul manual al plăpândului, dar ferocelui Beria.

Cantindatul? Care-i cantindatul coaliţiei? Că deocamdată, Piedone, ca să folosesc un termen din box, se pumnăreşte cu umbra.