"Cuţitul. Reflecţii în urma unei tentative de asasinat", o carte extrem de personală, asupra violenței, vieții, frumosului va apărea la Editura Polirom, în seria de autor Salman Rushdie”, în traducerea Danei Crăciun. Lansarea are loc atât în România, cât și în alte 15 țări, simultan. În librării cartea se va găsi începând din 22 aprilie.
Un documentar sec, un jurnal neîmpodobit
„Venerabilul Salman Rushdie este un romancier vibrant și viguros (dar și neuniform), iar ultima sa operă autobiografică, deși prilejuită de o mare suferință, este șerpuitoare și adesea banală. Și, deși tratează despre o tentativă dramatică de asasinat asupra vieții sale, este, de asemenea, surprinzător de plictisitoare. Este de la sine înțeles că încercarea romancierului a fost chinuitoare,” se menționează într-o recenzie din The Washington Post, apărută sub semnătura Beccăi Rothfeld.
În cea mai mare parte, cartea este un documentar sec, un jurnal neîmpodobit. Rushdie se stinge în spital; își plănuiește întoarcerea la New York, apoi călătoria de la spital la apartament; se bucură de prima sa excursie nemedicală semnificativă, o întâlnire de Ziua Îndrăgostiților cu soția sa, poetul desăvârșit Rachel Eliza Griffiths.
Rushdie este o sursă de referințe erudite – el face aluzie la Henry James, Elias Canetti și John Berryman, printre alții – dar propria sa scriere din „Knife” poate deveni, de asemenea, o referință. Cuvintele de susținere ale prietenilor săi în urma atacului au fost „mângâietoare și întăritoare”; când revine la locul incidentului, „fac pace cu ceea ce s-a întâmplat, fac pace cu viața mea”. În noaptea în care a reîntâlnit-o pe Griffiths, „s-a simțit ca și cum Ali Baba învață cuvintele magice care au deschis o peșteră de comori – Sesam deschide-te – și acolo, lumina ei orbind ochii, era comoara și era ea”.
Atacatorul citise foarte puțin din opera sa
La 12 august 2022, pe când se pregătea să ţină o conferinţă la Institutul Chautauqua din orașul idilic Chautauqua, New York, Salman Rushdie a fost înjunghiat de mai multe ori pe scenă de un bărbat în vârstă de douăzeci şi patru de ani din Fairview, New Jersey. Scriitorul a supravieţuit, dar a suferit răni grave, în urma cărora şi-a pierdut vederea la un ochi şi capacitatea de a-şi folosi o mână.
„N-am văzut cuţitul sau cel puţin nu-l ţin minte. Nu ştiu dacă a fost unul lung sau scurt, cu lama lată, de vânătoare, sau îngustă, ca un stilet, zimţată ca la un cuţit de pâine sau curbată ca o seceră, un briceag de copil al străzii sau chiar un cuţit obişnuit de tăiat carnea, furat din bucătăria maică sii. Nici nu-mi pasă. Arma aceea nevăzută a fost suficient de utilă şi şi-a făcut treaba” (Salman Rushdie)
Despre această experienţă traumatizantă scrie în cea mai recentă carte a sa, "Cuţitul. Reflecţii în urma unei tentative de asasinat/ KNIFE: Meditations After an Attempted Murder".
În primul capitol al cărții, Rushdie notează că atacatorul său, pe care refuză să-l numească, citise foarte puțin din opera sa. „Din aceasta putem deduce că, indiferent despre ce a fost atacul, nu a fost vorba despre „Versurile Satanice”. Voi încerca să înțeleg despre ce este vorba în această carte.”
O conversație cu un adversar mai interesant
Cele mai bune pasaje din „Knife” analizează consecințele emoționale ale atacului – și se dublează în sens mai larg, drept considerații despre brutalitate. „Țintele violenței se confruntă cu o criză în înțelegerea realului”, scrie Rushdie. Un asalt ca cel pe care l-a suportat „zdrobește” frumusețea obișnuită. „Realitatea se dizolvă și este înlocuită de neînțeles.” Într-adevăr, motivele atacatorului lui Rushdie erau atât de subțiri încât par complet ireal. Matar a raportat că și-a comis crima pentru că a considerat victima acesteia ca fiind „necinstită”. Acesta ar fi un „motiv neconvingător dacă s-ar folosi în ficțiune polițistă”, remarcă Rushdie ironic. De aici alegerea fascinantă a autorului de a-și imagina o conversație cu un adversar mai interesant.
Despre Salman Rushdie
Salman Rushdie s-a născut la Bombay (azi Mumbai) în 1947. La treisprezece ani a plecat în Anglia, unde a studiat istoria la King’s College din Cambridge. După terminarea colegiului s-a mutat la Karachi, în Pakistan. După o scurtă şi nefericită experienţă în televiziune, Rushdie s-a întors în Anglia, unde şi-a construit o carieră de scriitor profesionist.
A debutat în 1975, cu "Grimus", dar adevărata consacrare a venit cu romanul "Copiii din miez de noapte" (1981), distins în acelaşi an cu Booker Prize şi cu The Booker of Bookers în 1993. I-au urmat volumele "Ruşinea" (1983), "Versetele satanice" (1988), pentru care a fost condamnat la moarte de ayatollahul Khomeini în 1989, Harun şi "Marea de Poveşti" (1990), "Ultimul suspin al Maurului" (1995), "Pământul de sub tălpile ei" (1999), "Furie" (2001), "Shalimar clovnul" (2005), "Seducătoarea din Florenţa" (2008), "Luka şi Focul Vieţii" (2010), "Doi ani, opt luni şi douăzeci şi opt de nopţi" (2015), "Casa Golden" (2017), "Quichotte" (2019), "Oraşul Victoriei" (2023). Pe lângă romanele menţionate, a mai publicat culegerea de povestiri "Orient, Occident" (1994) şi volumele de publicistică "Patrii imaginare" (1992) şi "Dincolo de limite" (2002) şi jurnalul de călătorie "Surâsul jaguarului" (1987).
În 2012 i-a apărut volumul de amintiri "Joseph Anton: Memorii".
Rushdie a primit numeroase premii literare: Golden PEN Award, James Tait Black Memorial, James Joyce Award, Prix du Meilleur Livre Étranger. În 1983 prozatorul a devenit membru al Royal Society of Literature. În 1999, Franţa i-a acordat titlul de Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres. În 2007 i-a fost decernat titlul de Cavaler al Imperiului Britanic, iar în 2008 a devenit membru al American Academy of Arts and Letters. Din anul 2000, Salman Rushdie locuieşte în SUA, în New York City.