Salinele în care îţi rişti viaţa

Salinele în care îţi rişti viaţa

Vizitatorii exploatărilor miniere de sare din România îşi pun în pericol viaţa coborând pe scări ce datează de la 1800 şi cu lifturi şubrede prin care se văd pereţii.

Salinele din România, obiective cu potenţial turistic nevalorificat nici în Epoca de Aur, au devenit adevărate „capcane” în care vizitatorii îşi riscă viaţa la fiecare pas.

Acestea sunt doar câteva dintre concluziile ce reies „printre rânduri” dintr-un studiu de prefezabilitate realizat, în octombrie 2009, de specialiştii Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT) şi care ar putea sta la baza unui proiect de reabilitare a acestor puncte turistice.

Cu excepţia Salinei Turda - care face obiectul unui proiect de reabilitare început deja cu finanţare europeană, prin Programul PHARE 2004-2006 -, niciuna dintre celelalte exploatări miniere de sare nu oferă facilităţi de vizitare la standarde europene, care să le includă pe lista obiectivelor turistice internaţionale.

Ne puteți urmări și pe Google News

Scările vechi (unele ce datează chiar şi de la 1800), lipsa ieşirilor de urgenţă, folosirea de către turişti a aceloraşi căi de acces ca şi camioanele care transportă sarea ar putea fi considerate acum doar „puncte de atracţie” pentru amatorii de senzaţii tari.

Când vine vorba despre spaţii de agrement, acesta sunt insuficente, iar locurile de jocă sunt „dotate necorespunzător”, subliniază experţii MDRT, care au inclus salinele pe lista de priorităţi pentru că, deşi poate părea surprinzător, acestea sunt „la mare căutare” în ultima vreme. Astfel, potrivit statisticilor, doar anul trecut, aproximativ 770.000 de oameni au coborât în salinele din toată ţară. Iar, pentru început, autorităţile şi-au propus să le reabiliteze pe cele mai vizitate: Slănic Prahova, Praid şi Cacica.

La Slănic Prahova te „aşteaptă” un lift nesigur

La salina din Slănic Prahova - închisă de altfel în urmă cu câteva zile, de Societatea Naţională a Sării din motive de siguranţă, te întâmpin însă un lift descris, în raportul MDTR, cam aşa: „Accesul cu liftul în Salina Slănic Prahova este total necorespunzător şi pune în pericol securitatea turiştilor. În plus, nu există, pentru siguranţa vizitatorilor, o a doua cale de ieşire din subteran”.

„Construcţia metalică a actualei căi de acces este veche de aproape 90 de ani şi prezintă riscuri. Pentru consolidarea obiectivului ar fi nevoie de aproximativ două luni şi jumătate”, a declarat Francis Torpeny, directorul tehnic al companiei, care a adăugat că salina va sta închisă circa o lună.

Turiştii întăresc concluziile auto rităţilor cu amintiri „de groază”. „Prin pereţii liftului se vedea pământul, pentru că sunt multe orificii. În plus, scârţâia din toate încheieturile! Nu m-am simţit deloc în siguranţă”, spune unul dintre cei care sau încumetat să intre în Salina Slănic Prahova anul trecut, unde au păşit, doar în acea perioadă, aproximativ 134.000 de români veniţi în vizită sau la tratament.

Cacica are scară din anul 1803

Cât despre salina suceaveană, Cacica, aici au intrat, în 2009, nu mai puţin de 76.000 de turişti. Toţi au coborât pe o scară care datează încă din anul 1803.

Potrivit studiului MDRT, aceasta e cu atât mai periculoasă cu cât „este dispusă în formă de spirală şi este extrem de abruptă”. „Cele 150 de trepte sunt dificil de parcurs pentru o mare parte din categoriile de turişti. Pentru siguranţa vizitatorilor, e necesară amenajarea ei”, recomandă specialiştii.

Pe aceeaşi scară, din secolul al XIXlea, se face însă şi accesul personalului de exploatare şi întreţinere a salinei. Iar, spre „delectarea” vizitatorilor, la Cacica s-a deschis chiar şi un sector în care incintele nu sunt deloc luminate. Mai mult, studiul a constatat că în galeriile subterane destinate vizitării este un miros înţepător.

„S-a constatat că, în urma depozitării pe perioadă îndelungată, înainte de 1990, a butoaielor de brânză, există un miros deranjant de hidrocarburi. Practic, Salina Cacica a fost folosită ca depozit pentru aceste produse din zona de nord a Moldovei”, arată experţii ministerului condus de Elena Udrea.

Autobuze, bară la bară cu basculante în subteran

La Salina Praid - inclusă şi ea pe lista „reabilitărilor” - cei care vor să coboare în subteran au la dispoziţie chiar şi autobuze. Acestea sunt însă vechi şi trebuie să parcurgă un traseu îngust pe sub pământ, acelaşi pe care intră şi ies camioanele folosite pentru exploatare.

În plus, odată ajunşi în faţa uşii salinei, turiştii trebuie să coboare 245 de trepte, iar pentru ieşire, trebuie să urce 168. Autorităţile recunosc că accesul cu autobuzele vechi nu este sigur pentru turişti, iar scările sunt dificil de parcurs de persoanele în vârstă şi de copii. Iar cei mici reprezintă jumătate din cei aproximativ 382.000 de vizitatori care au coborât în salina Praid, în 2009. (A contribuit Marius Nica)

SOLUŢII

Staţii de epurare şi parcări noi

Datele oficiale ale SALROM, societatea de stat care administrează minele, arată că numărul turiştilor care le vizitează creşte de la un an la altul.

  • Autorităţile şi-au propus să amenajeze salinele atât pe exterior, cât şi în interior. Proiectul prevede construirea de parcări, de puncte de informare, căi de acces sigure, dotarea zonelor de agrement şi de joacă, dar şi a punctelor de tratament.
  • Totodată, autorităţile recunosc că trebuie reabilitată infrastructura rutieră, canalizarea şi alimentarea cu apă şi invocă necesitatea construirii unor staţii de epurare.
  • Toate acestea ar putea fi făcute prin fondurile alocate pe Regiuni de Dezvoltare, spun specialiştii care semnează studiul de prefezabilitate pentru MDRT.