Cu doar 1.000 de lei salariu pentru un profesor debutant, România nu poate spera să atragă vârfurile profesionale care să lase alte oportunități pentru munca la catedră

Agenția Română de Asigurare a Calității Învățământului Preuniversitar (ARACIP) a inițiat recent o dezbatere publică pentru revizuirea standardelor de calitate în învățământul preuniversitar. Una din temele puse în discuție este oportunitatea majorării salariale pentru profesori și condițiile în care ar trebui ea făcută.

Pentru reprezentanții sindicatelor din învățământul preuniversitar, majorarea salarială este cheia creșterii calității în educație. Chiar și așa, dacă mâine s-ar dubla toate lefurile acest lucru nu ar atrage după sine și o îmbunătățire imediată a calității.

„Creșterea calității este un proces de durată. Înainte de 1989, la facultățile care pregăteau dascăli era o concurență acerbă și ajungeau acolo doar elevii cei mai buni. După 1990, pentru că salarizarea a rămas mult în urma altor sectoare bugetare, au început să se îndrepte către învățământ doar tinerii care nu aveau altă opțiune de angajare, dar care nu erau neapărat dascăli cu vocație. Acum culegem roadele lipsei de reacție a celor care au condus această țară”, explică Simion Hăncescu, liderul Federației Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar.

„Nu poți cere calitate dacă nu investești!”

Acum, în România, un profesor debutant câștigă 1.000 de lei net, pe lună, iar unul cu 40 de ani de catedră, 1.900 de lei, lunar. „Nu poți cere calitate dacă nu investești în resursa umană”, este categoric, la rândul lui, Marius Nistor, președintele Federației sindicale Spiru Haret. „Cu un buget de 2-3% la Educație nu se pot face minuni. Noi cerem sistemului de 25 de ani și nu oferim nimic. Uitați-vă la țări precum Finlanda, care, de zeci de ani, investește în Educație 12% din PIB!”.

Sindicatele cer Executivului să acorde 6% din PIB Educației, așa cum este prevăzut în lege

Reprezentanții elevilor sunt de acord că o majorare salarială pentru profesorii din România poate crește indirect gradul de implicare a profesorului la clasă. „În opinia noastră, deschiderea pe care o manifestă cadrele didactice pentru noi tipuri de învățare, pentru educație nonformală și activități extracurriculare este, pe alocuri, deficitară, unul dintre motive fiind și remunerația oferită. Considerăm că existența unui salariu de bază, mai ridicat decât nivelul actual, împreună cu o cotă suplimentară acordată în baza unei evaluări organizate printr-o comisie formată din reprezentanți ai cadrelor didactice, elevilor și părinților care să aibă în vedere rezultatele obținute, activitățile demarate și alți parametri ai încadrării calității sistemului de învățământ ar fi optimă”, spune Horia Oniță, președintele Consiliului Național al Elevilor.

Salarizarea, legată de performanță

Statisticile OECD arată că, în Germania, câștigul lunar brut al unui profesor este de 3.884 de dolari - în învățământul primar, 4.840 - la gimnaziu și 5.318, la liceu. Șerban Iosifescu, președintele ARACIP, este de părere că majorarea salarială în Educație ar trebui făcută dar, în același timp, condiționată de aderarea la reforma în Educație, la schimbarea programei școlare și a metodelor de predare.„Noi avem salarii mici la intrarea în sistem, ori sistemele performante au salarii mari care cresc în primii 10 ani pentru ca, spre pensie, creșterea să fie mai mică. La noi, raportul între salariul minim și cel maxim este de 1 la 5, când ar trebui să fie de maximum 20%”, explică Iosifescu. El adaugă că salarizarea ar trebui legată de progresul elevilor la nivel masei și nu la nivelul olimpicilor: „Rezultatele școlare ale elevilor depind foarte mult de mediul de proveniență. Și sunt diferențe foarte mari între rezultatele elevilor. Proiectul revizuirii standardelor de referință în educația preuniversitară, lansat de ARACIP, va fi finalizat până la finalul anului 2015”.