De pildă, pe 5 ianuarie 2017, cu două săptămâni înainte de învestirea oficială a lui Trump, fostul președinte i-a convocat în Biroul Oval pe directorul FBI – James Comey, pe procurorul general adjunct – Sally Yates, pe directorul CIA - John Brennan, pe directorul comunității de informații (National Intelligence) – James Clapper, pe vicepreședintele Joe Biden, pe consiliera pentru securitate națională – Susan Rice și alți câțiva membri ai Consiliului Național de Securitate.

Despre această ședință am aflat dintr-un e-mail bizar, pe care Rice și l-a trimis sieși (!) după două săptămâni, pe 20 ianuarie 2017, în ultima sa zi de muncă: a doua zi, pe 21 ianuarie, urma să fie învestit Trump, iar în locul lui Susan Rice să vină Michael Flynn.

În e-mail, Rice scrie că James Comey l-a informat pe Obama despre riscul potențial pe care Flynn pe care îl reprezintă, din cauza deselor sale discuții telefonice cu ambasadorul rus de la Washington, Serghei Kisliak, și că „probabil” ar trebui nu fie pus la curent cu o serie de informații sensibile.

Așadar, administrației Trump trebuiau să i se ascundă informații culese de administrația Obama! Aceste informații trebuiau păstrate pentru momentul potrivit. Pac... la războiu!

Dar ce rost poate avea să-ți trimiți ție însuți un e-mail în care să descrii sumar un eveniment care a avut loc cu 15 zile înainte? Pro-memoria? Atunci, ar fi fost mai normal ca Rice să își noteze informațiile în agenda personală.

Mai plauzibil este că scopul bizarului e-mail întârziat al lui Rice a fost grija de a-i exonera pe participanții la ședință: mesajul afirmă că Obama și Comey ar fi repetat obsesiv expresia „by the book” (conform regulilor) în legătură cu modul de acțiune ce trebuie adoptat. Deși discutau despre tăinuire de informații...

Doar intenția de a-i „spăla” pe Obama și pe ceilalți participanți la ședință poate explica rațional de ce fosta consilieră pentru securitate națională a ales să folosească serverul oficial al Casei Albe: pentru ca, la o eventuală anchetă, acest mesaj să poată fi accesat de autorități și făcut public.

(Că, prin ciudățenia sa, mail-ul produce exact efectul contrar, este o altă chestiune, care ține de disperarea conspiratorilor.)

Cu siguranță, următoarele declasificări vor aduce mai multă lumină în legătură cu ședința din 5 ianuarie 2017, din Biroul Oval, despre indicațiile pe care Obama le-a dat șefilor de servicii secrete ce urmau să mai rămână, pentru o vreme măcar, sub administrația Trump. Veritabile conserve cu explozie întârziată.

Se pune întrebarea: aceasta să fie „societatea secretă” de care discutau Page și Strzok cu mai puțin de o lună înainte?

Revenind la evenimentele de la începutul administrației Trump: învestirea sa și primele luni în funcțiune au fost marcate de proteste masive și violente (inclusiv distrugeri, incendieri, jafuri) care seamănă frapant cu cele de astăzi. Și atunci, ca și acum, printre protagoniști s-au numărat Antifa, Black Lives Matter, Black Panther, Women’s March etc.

Cum haosul din ianuarie-februarie 2017 nu a reușit să-l clatine pe Trump, s-a trecut la planul B: manifestațiile și-au pierdut din energie, dar au început să apară primele elemente ale scandalului „Rusia”.

Au loc, în rafală, demisia lui Michael Flynn în urma unei înscenări a FBI (unul dintre protagoniștii ambuscadei a fost vechea noastră cunoștință, Strzok), campanie furibundă de presă pe tema „Rusia”, alimentată de surse anonime, prezentate fără excepție ca „înalți oficiali din administrația Trump care au dorit să-și păstreze anonimatul, și care nu erau altceva decât conservele lăsate de administrația Obama (și al căror mod de activare și acțiune a fost trasat probabil în faimoasa ședință din 5 ianuarie), ancheta cu care este însărcinat procurorul special Robert Mueller (și el fost director al FBI).

Oricare altul ar fi clacat. Nu și Trump.