Dacă ai primi o invitație la masă din partea lui Dumnezeu, cum ai reacționa? Ai avea inimă să refuzi?
Duminica aceasta, a 28-a după Rusalii, este dedicată Pildei celor chemați la cină. „Un om oarecare” pregătește un ospăț și își trimite sluga să-i anunțe pe invitați că masa e gata. Însă aceștia parcă sunt înțeleși să se eschiveze: unul zice că tocmai și-a cumpărat o bucată de pământ și trebuie să meargă s-o vadă, altul și-a luat cinci perechi de boi și vrea să-i încerce, un al treilea și-a luat femeie și nu poate veni.
Evident, refuzul îl umple de mânie pe Stăpân, care îi spune slugii:
„Ieși îndată în piețele și în ulițele cetății, și pe săraci, și pe neputincioși, și pe orbi, și pe șchiopi adu-i aici.”
Când sluga se întoarce și-L înștiințează că, după ce a îndeplinit porunca, tot mai este loc la masă, Stăpânul îl trimite iar:
„Ieși la drumuri și la garduri și silește să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea.”
În „omul oarecare” este lesne de recunoscut Dumnezeu, iar legătura cu Cina cea de Taină este evidentă. Nu este deci vorba de un ospăț obișnuit ci de reformularea invitației: „Luați, mâncați, acesta este trupul Meu... Beți dintru acesta toți, acesta este sângele Meu...” Momentul este epocal: După ce Omul (prin Adam) a ales să-I întoarcă spatele lui Dumnezeu, Acesta îi propune Omului împăcarea. Îl poftește din nou alături de El. Însă Omul, vai, refuză.
Sfinții Părinți explică ce semnifică pretextele invocate: bucata de pământ este atașamentul față de cele lumești, MATERIALITATEA; cele cinci perechi de boi sunt cele cinci simțuri, cele cinci „ferestre” prin care pătrund ispitele, ANIMALITATEA; femeia înseamnă fie grija față de familie pusă înaintea dragostei de Dumnezeu, fie plăcerile trupești, ÎMPĂTIMIREA.
Cei chemați inițial sunt evreii, poporul ales, care însă nu și-a recunoscut Dumnezeul. Mai mult, L-a ucis. Așa că Evanghelia s-a deschis către întreaga lume, în vreme ce „Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați (dintru început – n.m.) nu va gusta din cina Mea”.
Chemarea la Cină răsună până azi și pentru noi, cei prinși în goana după bunuri, după „carieră”, după plăceri...
Dacă stai să te gândești, între noi și cei chemați acum 2000 de ani nu există o diferență prea mare: găsim tot felul de pretexte de refuz pentru că nu credem cu adevărat că invitația vine chiar de la Dumnezeu.
Recomandările noastre
