„Celălalt Cioran“, cum era numit în lumea teatrului, fusese internat acum două zile cu diagnosticul afecţiune hepatică cronică. Actorul, în vârstă de 66 de ani, era cunoscut de câţiva ani cu această boală, însă nu se ştia exact când va interveni tragicul sfârşit, a precizat pentru EVZ directorul Spitalului Universitar, Gheorghe Iana.

Artistul suferea de mulţi ani de ciroză, şi după Revoluţie, luptându- se cu boala, se izolase, „devenise straniu, taciturn şi se însigurase“, după cum îşi aminteşte George Mihăiţă, directorul Teatrului de Comedie. Unii colegi spun că în ultima vreme avea probleme şi cu memoria, lucru fatal pentru sensibilitatea unui actor.

De ziua lui Eminescu, pe 15 ianuarie anul acesta, Molodovan a susţinut ultimul său recital pe scena Teatrului Naţional, al cărui angajat era din 1970, după ce debutase la Timişoara în 1965. Moldovan era, alături de prietenul său Pino (Ion Caramitru), unul dintre cei mai buni recitatori ai lui Mihai Eminescu.

Ani de-a rândul a dus, alături de Valeria Seciu, poezia lui Eminescu în toate colţurile ţării. Ultimul său spectacol a fost „Celălalt Cioran“, un montaj după „Caietele“ lui Emil Cioran, care a avut premiera în 2002 şi s-a jucat până anul trecut pe scena Naţionalului.

În transpunerea „Caietelor” lui Cioran, vizualizate de reputatul critic George Banu împreună cu regizorul Radu Penciulescu, Moldovan a creionat chipul necunoscut, ascuns lumii, al filosofului care ştia să se elibereze, din când în când, de povara ideilor şi să se bucure de licorile vieţii. Cioran, în interpretarea lui Moldovan, era un personaj ursuz, supărăcios, un ins într-adevăr aflat “pe culmile disperării”, căruia „îi curgea noaptea prin vine“.

Avea profil de medalie

Regizorul Mircea Veroiu, care l-a distribuit în multe dintre filmele sale ('Dincolo de epod (1976), "Între oglinzi paralele (1976), "Artista, Aurul şi Ardelenii (1998) , "Craii de Curtea Veche" (1997), îl supranumise pe Ovidiu Iuliu Moldovan "actorul cu profil de medalie".

Un actor nobil

“Ovidiu a fost un om şi un actor nobil”, spune regizorul Andrei Şerban. “Când am fost director la National, am colaborat activ cu el: a fost Iason în “Medea”, cât şi un Lopahin de neuitat în “Livada de visini” si unul dintre putinii care m-au sustinut in acei ani de revolutie teatrala.

Forta lui morală şi demnitatea ardeleană se impleteau cu o sensibilitate şi duiosie ce-i trădau fragilitatea. Un prieten fidel s-a stins”, adaugă cu amărăciune regizorul. “A dispărut un mare caracter. Ovidiu era de o candoare ieşită din comun. Era un om de o forţă interioară extraodinară.

Se impunea printr-o anumită tonalitate a vocii, pe linia lui Cozorici. Puţini actori mai au o asemena dicţie şi o asemenea ţinută pe scenă aşa cum avea Molodovan”, completeazăGeorge Mihăiţă. “Eu eram muza lui în “Medeea” lui Andrei Şerban. Nu pot să-l uit pe Ovidiu în rolurile din spectacolele “A doisprezecea noapte”, “Caligula”, sau “Livada de vişini”, îşi aminteşte Beatrice Rancea.

EXCELENŢĂ

A jucat în seria „Profetul, Aurul şi Ardelenii“

Născut pe 1 ianuarie 1942, în judeţul Cluj, Moldovan a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1964, la clasa profesorului Octavian Cotescu. A debutat pe scena Naţionalului din Timişoara în piesa „Pogoară iarna“ şi a jucat pe scena timişoreană până în ’69. În 1970 s-a angajat la Teatrul Naţional Bucureşti, unde a debutat cu Oswald din „Regele Lear“. Roluri importante a mai avut în „Romulus cel mare“, „Fundaţia“, „Despot Vodă“, „Jocul ielelor“, „Medeea“, „Livada cu vişini“, „Azilul de noapte“. A jucat şi în multe filme de Dan Piţa, printre care „Profetul, Aurul şi Ardelenii, „Pruncul, Petrolul şi Ardelenii“, „Dreptate în lanţuri“. Acceseaza fisierul multimedia pentru a asculta vocea regretatului actor.