Unul dintre cei mai temuţi criminali în serie, Jack Spintecătorul, a ucis cu sânge rece zeci de persoane. El a ţinut oamenii în teroare luni bune. Din păcate, autorităţile nu au aflat niciodată cine era cu adevărat mosntrul criminal, deşi a fost căutat de sute de poliţişti şi detectivi. Jack Spintecătorul este pseudonimul dat unui criminal anonim care a acţionat în zona Whitechapel din Londra, între sfârşitul lunii august şi începutul lunii noiembrie 1888. La 126 de ani de la celebrele crime s-a aflat, în sfârşit, cine a fost criminalul.

O mostră de ADN de pe un șal ne dezvăluie în sfârșit adevărata identitate a lui Jack Spintecătorul, faimosul criminal în serie responsabil pentru cel puțin cinci crime violente petrecute la Londra, în toamna anului 1888, susține în exclusivitate Mail on Sunday.

Probele ADN demonstrează acum "dincolo de orice îndoială rezonabilă" — scrie tabloidul britanic — care dintre cei șase suspecți-cheie, frecvent invocați în legătură cu crimele, este Jack Spintecătorul.

Principalii suspecți erau Prințul Albert Victor, fiul lui Eduard al VII-lea, Sir William Gull, doctorul Reginei Victoria, pictorul Walter Sickert, pantofarul evreu John Pizer, bărbierul polonez George Chapman și frizerul Aaron Kosminski.

Potrivit Daily Mail, analiza probelor ADN demonstrează că faimosul criminal era imigrantul polonez Aaron Kosminski, din cartierul Whitechapel (estul Londrei), unde au fost comise crimele și care ulterior a fost internat într-un azil.

Afirmațiile se bazează pe analiza unui șal găsit în apropierea corpului uneia dintre victime, Catherine Eddowes, pe care s-a descoperit atât ADN aparținând femeii, cât și ADN-ul ucigașului acesteia.

Descoperirea a fost făcută după ce omul de afaceri Russell Edwards, 48 de ani, a cumpărat la licitație șalul și a recurs la ajutorul lui Jari Louhelainen, un expert de renume mondial în analiza probelor genetice de la locul crimelor istorice.

Folosind tehnici de ultimă oră, Louhelainen a putut să extragă ADN-ul vechi de 126 de ani din material și să-l compare cu ADN-ul urmașilor lui Eddowes și ai suspectului, în ambele cazuri potrivirea dovedindu-se perfectă. Mail on Sunday publică mărturia lui Russell Edwards, în care acesta povestește cum a intrat în posesia șalului și cum ulterior l-a putut identifica pe Kosminski. O carte intitulată "Naming Jack The Ripper", semnată de același Edwards, va fi publicată la editura Sidgwick & Jackson în luna septembrie.

Cum a fost Jack Spintecătorul perceput de-a lungul timpului

Numele lui Jack a fost preluat dintr-o scrisoare trimisă Agenției Centrale de Știri din Londra de către o persoană care pretindea că este ucigașul.

Victimele erau alese din rândul femeilor care munceau ca și prostituate. Crimele se petreceau fie în timpul nopții, fie dimineața devreme, în locuri publice sau semi-publice. Gâtul victimei era tăiat după ce i se mutila trupul. Teoriile susțin că victimele erau mai întâi strangulate pentru a fi reduse la tăcere, lucru ce explică lipsa sângelui de la locul crimelor. Scoaterea organelor interne din trupurile a trei victime i-a determinat pe oficiali să presupună că ucigașul avea cunoștințe de chirurgie. Ziarele, ale căror vânzări au crescut mult în acea perioadă, au ajutat la promovarea notorietății criminalului datorată brutalității omorurilor și a ineficienței poliției, care nu a reușit să-l identifice și să-l captureze, uneori ajungând la locul crimei mai târziu cu câteva minute.

Din cauza faptului că ucigașul nu a fost identificat, legendele ce privesc aceste omoruri au circulat ca o combinație de cercetări istorice cu folclor și pseudoistorie. De-a lungul anilor, mulți autori, istorici și detectivi particulari au propus diverse teorii despre cine este ucigașul, numărul lor sau numele victimelor.

Victimele lui Jack Spintecătorul

Dosarele de la Poliția Metropolitană arată că investigațiile au început în 1888, până la urmă luându-se în considerare unsprezece omoruri desfășurate pe parcursul perioadei 3 aprilie 1888 - 13 februarie 1891. Acestea sunt cunoscute și sub denumirea de „Crimele din Whitechapel” în rapoartele autorităților. Cel puțin alte șapte crime sau atacuri violente au fost atribuite lui „Jack Spintecătorul” de către numeroși scriitori sau istorici. Dintre cele unsprezece omoruri investigate de poliție, cinci dintre ele au fost desemnate ca fiind opera unui singur infractor. Cele cinci victime canonice sunt:

• Mary Ann Nichols (pseudonimul său fiind „Polly”), născută pe 26 august 1845 și omorătă vinerea, pe 31 august 1888. Avea 43 de ani când a fost ucisă. Cadavrul său a fost descoperit dimineața în jurul orei 3:40 în fața unui grajd îngrădit la intrarea în Buck's Row (acum poartă denumirea de Durward Street), o stradă lăturalnică din Whitechapel situată la o depărtare de 200 yarzi de London Hospital.
• Annie Chapman (pseudonimul său fiind „Dark Annie”) născută în septembrie 1841 și omorâtă sâmbăta, pe 8 septembrie 1888. Cadavrul său a fost descoperit dimineața în jurul orei 6:00 lângă o ușă în curtea din spatele unei case situate pe Hanbury Street, în orașul Spitalfields. Avea 47 de ani, o sănătate precară și era săracă.
• Elizabeth Stride (pseudonimul său fiind „Long Liz”), născută pe 27 noiembrie 1843 în Suedia și omorâtă duminica, pe 30 septembrie 1888. Cadavrul său a fost descoperit în apropierea orei 1:00 pe pământ în Dutfield's Yard de pe Berner Street (redenumită ulterior Henriques Street) în Whitechapel. Avea 44 de ani când a murit.
• Catherine Eddowes (utiliza pseudonimele „Kate Conway” și „Mary Ann Kelly”), născută pe 14 aprilie 1842 și omorâtă în aceeași zi ca victima anterioară, Elizabeth Stride. Avea 46 de ani când a murit. Specialiștii în ripologie se referă la aceste circumstanțe ca la „dublul eveniment”. Cadavrul a fost găsit în Mitre Square, în the City of London. Corpul său a fost mutilat și criminalul i-a scos rinichiul stâng.
• Mary Jane Kelly (s-a autointitulat „Marie Jeanette Kelly” după o excursie în Paris, era cunoscută sub pseudonimul „Ginger”), născută în 1863, având origini irlandeze. A fost omorâtă vinerea, pe 9 noiembrie 1888. Avea aproximativ 25 de ani când a fost ucisă. Cadavrul mutilat a fost găsit dimineața, după ora 10:45 în patul din singura cameră a locuinței sale,numarul 13 de pe Dorset Street, Spitalfields.

Din punct de vedere istoric, faptele ucigașului sunt prezentate în memorandumul apărut în 1959 al lui Sir Melville Macnaghten, șeful Departamentului de Investigare a Crimelor din cadrul Poliției Metropolitane.Macnaghten nu s-a alăturat acestei instituții decât la un an de la comiterea crimelor, iar înscrierile sale au fost contestate de alți investigatori. Inspectorul Frederick Abberline avea o opinie contrară lui Macnaghten în legătură cu victimele ucise de aceeași persoană.

Cu excepția lui Stride (al cărei atac se presupune că a fost întrerupt), mutilarea celor cinci victime canonice devenea din ce în ce mai dură pe măsură ce seria crimelor continua. Din cadavrele lui Nichols și Stride nu a fost luat niciun organ, însă uterul lui Chapman lipsea, lui Eddowes i-au fost îndepărtate uterul și unul dintre rinichi, iar fața i-a fost mutilată. În afară de inima care nu se afla la locul crimei, celelalte organe ale lui Kelly au fost găsite în camera sa.