În Asia Centrală, un cimitir de nave ruginite – aflat în mijlocul unui deșert – se întinde pe zeci de kilometri, în toate direcţiile.
Acolo a fost Marea Aral, odată al patrulea lac, sau mare interioară, de pe Pământ. Situată între Uzbekistan şi Kazakhstan, Marea Aral era mare cât Irlanda.
Din anii 1960, de când a început producția de bumbac în acea zonă, apa a început să se micșoreze. Uniunea Sovietică a început irigaţii masive şi a redirecţionat sursa lui de apă în alte zone, iar rezultatul a fost că Aral s-a micşorat cu 90%. Ceea ce era odată un lac plin de viaţă, cu o piscicultură foarte bine dezvoltată, a ajuns acum un deşert care produce furtuni de nisip. Astăzi, ceea ce a mai rămas din Marea Aral este, mai degrabă, o mlaștină, iar vapoarele care navigau pe ea au eșuat pe nisip.