Lumea se schimbă văzând cu ochii, dar nicăieri aceste evoluții nu sunt mai rapide decât în Orientul Mijlociu.

Acordul dintre kurzi și Assad și vizita lui Putin în Arabia Saudită arată că în Orientul Mijlociu nesfârșitele războaie purtate de americani s-ar putea încheia cu o pace rusească.â

Lăsați singuri în fața ofensivei turcilor, kurzii din nord-estul Siriei n-au avut de ales și au cerut ajutor la Damasc. Ca urmare, forțele lui Assad au intrat în Kurda Rojava, stabilindu-se în unele sate. Nu caută confruntarea cu turcii, pentru a evita un război direct cu Erdogan, deși ciocniri se pare că s-au înregistrat deja.

Forțele turce au, însă, o marjă limitată de manevră , pe care Erdogan va încerca să o exploateze la maximum, pentru a avea de unde să lase la eventualele negocieri.

Turcia este, însă, condiționată nu numai de înțelegerile de culise cu americanii și, probabil, și cu rușii. Iată ce scrie publicația italiană ilgiornale.it: „Un articol detaliat din Debka, site-ul cu surse în serviciile de informații israeliene, explică de ce armata turcă nu are capacitatea de a se răspândi. „În situația actuală, nu există semne de prăbușire iminentă a kurzilor în primele etape ale ofensivei turcești în nord-estul Siriei. Sunt bine pregătiți pentru război cu armata turcă și înarmați cu mari cantități de arme furnizate de SUA. Mai mult, folosesc tactica corectă pentru a face față amenințării actuale".

Sprijinul armatei siriene și presiunile diplomatice convergente ale Moscovei și Washingtonului vor face restul. Pe scurt, haosul sirian, dincolo de amenințările puternice ale lui Erdogan, nu ar trebui să devină abatorul anunțat.

Și, după cum spune titlul unei alte note Debka, sarcina de a opri Turcia trece de la Trump la Putin".

Doar la prima vedere marele câștigător al retragerii americane este Assad, care a mai făcut un pas către restabilirea integrității teritoriale a Siriei sub comanda sa. Dictatorul sirian nu mai este ce a fost. Practic, Siria a devenit un protectorat rusesc.

Iar rușii par să știe cum să-și impună propria pace. Nu numai trăgând sforile în Siria, ci printr-un efort diplomatic pe toate fronturile. Tot ilgiornale.it leagă vizita lui Putin în Arabia Saudită de încercarea de a rezolva cealaltă mare problemă actuală din regiune- conflictul dintre Iran și Regatul Saudit.

E un efort în care sunt implicate multe forțe. „Duminică, Imran Khan l-a întâlnit pe ajatollahul Khamenei, care i-a prezentat premierului pakistanez o propunere de a pune capăt conflictului dintre cele două țări, propunere care va ajunge și la Riad”, scrie ilgiornale.it.

Să ne întoarcem, însă, la relațiile dintre Washington și Moscova, pentru că ele ne interesează în primul rând. Dat fiind că au impactsupra întregii planete. Nu știm dacă cele două superputeri (pentru că Moscova își recapătă acest statut după succesele înregistrate în Orientul Mijlociu) și-au coordonat mutările.

E cert, însă, susține ilgiornale.it, că Moscova a fost prima informată când Trump a dat ordinul de retragere. Personal, nu m-aș grăbi să cred că Putin l-a păcălit pe Trump, din cel puțin trei motive. În primul rând, pe termen lung, Orientul Mijlociu își va pierde importanța. Că există sau nu „schimbări climatice” provocate de folosirea combustibililor fosili, viitorul aparține energiei verzi.

Cu alte cuvinte, rezervele de petrol și hidrocarburi in zonă nu vor mai prezenta tot atâta interes. Trump nu i-a făcut așadar un cadou lui Putin, ci practic i-a lăsat cartoful fierbinte în mână.  În al doilea rând, pe termen scurt, Siria va dinamita relația din ce în ce mai apropiată dintre Putin și Erdogan, forțându-l pe sultan să revină la sentimente mai bune față de Occident.

În al treilea rând, devine din ce în ce mai clar că principalul inamic al SUA este China. O înțelegere cu rușii, care le-ar restitui acestora prestigiul de putere mondială, ar putea inhiba relațiile dintre Moscova și Beijing. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că, eliberate de veșnicele probleme din lumea musulmană și arabă, Statele Unite ar avea mâinile libere să se concentreze asupra „pericolului galben”.