Istoria Rusiei și a liderilor săi a fost marcată de-a lungul anilor de un grad ridicat de suspiciune. În special în cazul lui Iosif Stalin, el fiind caracterizat drept un om deosebit de suspicios.

În cartea „La est de Cortina de Fier”, Corneliu Filip aduce în atenția cititorilor o scurtă prezentare a istoriei Rusiei. El oferă o perspectivă impresionantă asupra factorilor care au modelat comportamentul liderilor țării în era postbelică.

Fragmente din istoria Rusiei

În debutul acestui capitol, autorul menționează: „Aşa cum subliniază mulţi istorici şi biografi ai lui Stalin, el era un om foarte suspicios, cu un sentiment de insecuritate nu doar pentru el, ci şi pentru statul pe care îl conducea cu mână de fier. Problema suspiciunii, a insecurităţii o întâlnim nu doar la Stalin, ci şi la înaintaşii ori predecesorii săi. Însă, la Stalin s-a manifestat în forme deosebite, poate şi datorită originii sale caucaziene, o zonă cu dispute etnico-religioase persistente. Pentru a le înţelege cred că trebuie să facem o succintă incursiune în istoria ruşilor şi a Rusiei.”

În ceea ce privește Rusia, țara beneficiază de o întindere pe suprafețe uriașe, pe două continente.

În continuare, autorul menționează: „Chiar de la începuturile sale, statul, mai bine spus statele ruseşti, au fost supuse tendinţelor centrifuge, de fărâmiţare, din cauza principiului feudal slav, al împărţirii moştenirii între urmaşi.”

După ce „trece în revistă” poveștile despre țarii de odinioară, autorul ajunge în secolul XX, adică la momentul căderii țarismului. „Răsturnarea țarismului și înlocuirea cu sistemul socialist sovietic n-a adus decât schimbări de suprafață. Lenin și urmașii săi până la Gorbaciov, n-au mai avut titlul, ci de conducători ai partidului, dar aceleași puteri nelimitate. Ideologia despotică-ortodoxă a fost înlocuită cu cea marxist-leninistă. Iar icoanele, cu statui și tablouri ale lui Lenin (un timp și ale lui Stalin). Stâlpii puterii au continuat să fie Armata, Poliția (Miliția și KGB) și Birocrația (Nomenklatura).

Ca urmare Stalin, aflat în vârful piramidei puterii la Kremlin, avea alte puteri de decizie, decât președinții F.D.Roosevelt sau H.Truman, aflați la Casa Albă.”

SUA și Rusia în 1945

În cartea sa, autorul povestește: Atât SUA cât şi URSS se aflau în 1945 în momente deosebite ale istoriei. Tot atunci Marea Britanie şi Franţa, state cu cele mai întinse imperii coloniale, profund slăbite, cedau locurile de până atunci, golul lăsat de ele, cât şi de statele învinse, în special Germania şi Japonia, trebuind să fie luate de ele, cele două nemaiputându-se întoarce în izolaţionism ori apărate printr-un ,„cordon sanitar”. (Rusia lui Stalin era la fel de devastată de războiul mondial, ca cea a lui Lenin de războiul civil, dar cu o poziţie incomparabilă pe plan internaţional!). Astfel, preşedintele H. Truman s-a afirmat în istorie prin ,„doctrina” ce-i poartă numele, când SUA au fost somate de Marea Britanie să-i ia locul în Orient, în Grecia şi Turcia, unde nu mai avea resurse să se opună valului expansionist comunist instrumentat de Stalin.

La rândul său şi stăpânul de la Kremlin avea o sarcină lăsată moştenire de către marele său înaintaş: V. I. Lenin. Acesta văzuse revoluţia bolşevică din Rusia ca un început al revoluţiei mondiale. După dispariţia lui Lenin, Stalin a fost nevoit să se limiteze la ideea ,„socialismul într-o singură ţară”, înconjurată de un „cordon” al ostilităţilor capitaliste. Ori atunci, în 1945, ca stat învingător putea să-şi permită trecerea la revoluţia mondială visată, mai întâi prin „lagărul socialist”, apoi prin „eliberarea popoarelor coloniale” din ceea ce se numeşte „lumea a treia”.

Dacă sunteți curioși și vreți să aflați mai multe despre acest subiect, puteți comanda cartea de pe edituradecarte.ro