De la scutul antirachetă până la misiunea din Afganistan, Alianţa Nord-Atlantică se pregăteşte pentru o colaborare mai strânsă cu Moscova, în ciuda reticenţei unor aliaţi estici.

Alianţa Nord-Atlantică se reformează şi se înarmează pentru a face faţă noilor ameninţări, în timp ce încearcă să "reseteze" relaţiile cu mai-vechea ameninţare - Rusia, în cadrul unui summit catalogat drept istoric, ce va avea loc azi şi mâine la Lisabona. Statele membre vor adopta un concept strategic pentru următorii 10 ani ai Alianţei, concept ce vizează pericole vizibile, care nu se găseau însă în strategia formulată în 1999: terorismul, rachetele balistice, războiul cibernetic, schimbările climatice.

NATO speră, de asemenea, să ajungă la un acord privind interconectarea scuturilor antirachetă, de preferinţă, de la Vancouver până la Vladivostok, aşa cum a spus secretarul general al Alianţei, Anders Fogh Rasmussen. Nu în ultimul rând, aliaţii vor adopta o strategie privind transferul gradual al securităţii din Afganistan în mâinile forţelor locale.

Aproape toate temele care preocupă NATO au o legătură cu Rusia, fostul duşman al Alianţei, invitat azi la Lisabona în calitate de partener.

O nouă strategie

Documentul ce stabileşte viziunea NATO reconfirmă principala sa misiune, de a proteja teritoriul statelor membre, în vreme ce mandatează Alianţa să deruleze operaţiuni în alte colţuri ale lumii, spre exemplu în Afganistan. Documentul subliniază necesitatea ca statele membre să îşi modernizeze apărarea pentru a face faţă noilor ameninţări, precum atacurile cu rachete balistice sau războiul cibernetic. Unii aliaţi şi-au exprimat opinia cum că noua paradigmă, a "noilor ameninţări", ar dilua principala capabilitate a Alianţei, aceea de a apăra statele estice de un atac al Rusiei.

Pericolul cibernetic

Ameninţarea cibernetică a intrat recent în actualitate, după ce Estonia, în 2007, şi apoi Georgia, în timpul războiului cu Rusia din 2008, au acuzat Moscova de atacuri informatice care le-au lovit site-urile guvernamentale.

Oficialii NATO au precizat la rândul lor că Alianţa însăşi e lovită de sute de ori, de atacuri simple sau coordonate. Apărarea vizează protejarea pe trei paliere - militar, economic (bănci şi energie) şi public.

Există însă critici care avertizează că noua strategie ar deschide uşa către o potenţială ofensivă cibernetică a NATO, nedorită de unele state.

Apărarea antirachetă

Scutul antirachetă este probabil una dintre cele mai controversate teme ale summitului. Aliaţii au ajuns deja la un acord de principiu asupra interconectării actualelor dispozitive, precum şi ale celor ce vor fi construite în viitor - exemplu fiind interceptorii ce vor fi amplasaţi de SUA în România, operaţiune care va costa în jur de 200 de milioane de euro.

O obiecţie a Turciei, vechi membru NATO care nu dorea să-şi strice noua prietenie cu Iranul, a primit deja o rezolvare. Secretarul general al NATO a asigurat ieri, într-un interviu acordat "Financial Times", că scutul nu va viza o ţară anume. Asta în ciuda faptului că rachetele balistice iraniene au fost anterior catalogate drept principalul motiv pentru construirea scutului.

Implicarea Moscovei

Cât de implicată va fi Rusia în noul scut rămâne de văzut. Rusia nu are de gând să fie "un figurant tăcut" în colaborarea cu NATO privind proiectul scutului, a declarat ieri reprezentantul permanent al Moscovei pe lângă Alianţa Nord-Atlantică, Dmitri Rogozin. E o poziţie ce ar putea intra în conflict cu poziţia NATO. Rasmussen a declarat recent că scutul antirachetă în Europa nu poate fi o unificare între sistemele Rusiei şi ale NATO, ci o in teracţiune între acestea, având ca scop schimbul de date şi informaţii.

În privinţa colaborării cu Rusia există un conflict de idei chiar în sânul Alianţei, între vechile state membre, care vor resetarea relaţiilor, şi statele estice, printre care România, care-şi doresc mai multă precauţie.

PLAN DE RĂZBOI

Afganistan: transfer ireversibil al autorităţii

Misiunea din Afganistan, crucială pentru Alianţa Nord-Atlantică, se află în fruntea agendei summitului de la Lisabona. Aliaţii vor adopta o foaie de parcurs privind transferul gradual al controlului asupra ţării către autoritatea afgană. Termenul- limită ar fi 2014, dar declaraţia summitului nu va conţine date fixe sau numele provinciilor ce vor fi transferate, acestea fiind stabilite în funcţie de situaţia din teren.

"Odată cedată, autoritatea privind securitatea va rămâne la Afganistan. Tranziţia va fi ireversibilă", a precizat Carmen Romero, purtător de cuvânt al NATO. Alianţa a asigurat însă că restructurarea ISAF (Forţa Internaţională de Asistenţă pentru Securitate) nu înseamnă o retragere a forţelor din teritoriu.

Summitul de la Lisabona va oferi o ocazie pentru semnarea unui parteneriat cu Afganistanul, ce vizează contacte la nivel instituţional, dialog 28+1, începând cu 2011, şi este separat de actualul cadru al ISAF. Parteneriatul nu se va numi însă oficial "parteneriat", deoarece nu există un consens în cadrul NATO privind ridicarea relaţiilor cu Kabulul la un astfel de nivel.

Rusia apare iarăşi în ecuaţie. Moscova, prin preşedintele Dmitri Medvedev, va semna o extindere a acordului actual ce permite transportul de echipamente non-letale ale NATO către Afganistan, pe teritoriul rus, o variantă mult mai ieftină şi mai sigură comparativ cu celelalte posibilităţi - transportul aerian sau cel terestru prin Pakistan. Noul acord va permite livrarea altor echipamente - cum ar fi transportoarele blindate, dar şi transportul de bunuri dinspre Afganistan.

Rusia nu va merge până la trimiterea de trupe în Afganistan, dar ar putea accepta să ajute misiunea NATO cu elicoptere, o variantă ce va fi, de asemenea, discutată la summit.

Dincolo de toate proiectele costisitoare şi de continuarea misiunii din Afganistan, NATO vizează şi o serioasă restructurare. Numărul sediilor NATO va fi redus de la 11 la 6, în vreme ce al agenţiilor va scădea de la 14 la 3. Numărul angajaţilor permanenţi va fi redus şi el de la 13.000 la 9.000. Nu s-a stabilit însă, şi nu se va stabili până anul viitor, care sedii şi agenţii vor fi închise. Această alegere nu va fi uşoară, ţinând cont că niciunul dintre statele membre nu doreşte să piardă prestigiul şi avantajele financiare aduse de găzduirea unei structuri.