Editura Evenimentul si Capital

Rușii au masacrat 350 de români la Lunca Prutului. Cine-a scăpat de glonț, a fost căsăpit cu lopețile

Lunca Prutului
Autor: | | 5 Comentarii | 8828 Vizualizari

În noaptea de 6-7 februarie 1941, 400 de bucovineni din satele Mahala, Horecea, Ostrița, Buda și Coteni își părăseau familia, agoniseala, fugeau din rostul lor pentru a trăi liberi. Tancurile sovietice călcaseră deja de șase luni pământul Arboroasei, frângând sub călcâiul bolșevic mii de vieți și de suflete clădite în glia dăruită cu patru secole în urmă de Ștefan cel Mare. Cine n-a mai rezistat sălbăticiei ruse, și-a riscat zilele în încercarea de a săruta din nou pământul țării-mamă. Cei mai mulți au mușcat însă gheața Prutului, s-au înecat în propriul sânge sau în gropile clisoase unde au fost azvârliți îmbrățișati.

Deschideți ochii, în continuare, asupra uneia dintre paginile teribile și pe nedrept uitate ale istoriei noastre! Într-un context special, consumat zilele trecute, m-am pomenit în mâini cu amintirile scrise ale Aniței Nandriș-Cudla, o bucovineană dârză care, izgonită din destinul ei românesc, despărțită de soț și cu trei copii minori în grijă, a fost înfundată de muscali în tundra Siberiei pentru douăzeci de ani. Această țărancă demnă, această luptătoare cu a cărei viață povestită ar trebui să se deschidă și să se închidă manualele noastre de istorie a supraviețuit miraculos umilințelor, bolilor, foamei și nedreptăților la care au fost supuși românii din Bucovina odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial (și) pentru ca, odată revenită acasă, să-și întocmească testamentul spiritual.

Trădați de călăuză?

L-am recitit și eu. Am lăcrimat din nou. Și, mai atent la detalii decât în urmă cu aproape două decenii de la prima lectură, am (re)descoperit în ultimele pagini, acolo unde copertele se apropie firesc una de cealaltă, o mărturie înfricoșătoare și rară a unui supraviețuitor (dintre cei 40) al masacrului din noaptea de 6-7 februarie 1941 consumat în așezarea Lunca, pe Prut. Scrisoarea lui Ilie Horoșinschi a fost găsită de doctorul Gheorghe Nandriș, nepot al Aniței, în arhiva familiei. Conținutul ei, terifiant, merită consemnat integral. Iată-l!

„Adunarea a fost pe malul Prutului, pe țarina Cotenilor, sub dealul cel mare (...) Acolo, după multă așteptare, ne-am strâns cam multișori, cam prea mulți pentru scopul în care eram adunați. Erau din Horecea cam 15, din Ostrița cam 15, din Buda vreo 10, din Coteni vreo 20-25, iar restul, ca la 300 de persoane, din Mahala. Erau bărbați în vârstă de 30-40 de ani și mulți tineri, ba chiar și câțiva copii de 16 și 18 ani. Am așteptat să ne vie o iscoadă, după cum a fost înțelegerea, care să ne conducă înspre granița românească. În sfârșit, văzând că nu mai vine nimeni, am plecat singuri cu nădejdea în Dumnezeu și cu cele 30 de arme, 25 revolvere, 8 grenade și o pușcă-mitralieră ce o aveam cu noi”. De reținut: românii bucovineni erau înarmați până-n dinți - se așteptau așadar la confruntări cu grănicerii roșii -, dar și trădați, poate chiar de călăuză tocmită.

„Am luat-o spre malul Prutului în jos, mergând până la vale de Tureni Mamornița, pe unde am trecut Prutul și am luat-o așa razna înspre Herța. Aproape de orășel, câțiva dintre noi au distrus sârmele de la telefon. Am poposit ceva, mâncând care ce avea, și apoi pe sub Herța ne-am apropiat pe lângă comuna Lunca de Prut. Cam prin dreptul comunei Tărăsăuți și Nouă-sulița, am încercat să trecem din nou Prutul, de astă dată pentru a trece granița în România. După socoteala noastră, pichetele grănicerilor ruși rămăseseră în urma noastră. Dar, dacă nu-i noroc - rememorează în continuare llie Horoșinschi -, nu-i, căci numai după câțiva pași am auzit cu groază împușcături de mitralieră”.

Așteptați cu mitraliere și câini dresați

Ce s-a întâmplat mai departe? Citiți cu atenție! „Conducător nu aveam și deci, nefiind niciunul dintre noi care să cunoască terenul și mai ales granița, am rămas toți năuci. Nu știam încotro s-o luăm. Grănicerii ruși ne-au simțit și trăgeau cu mitralierele în plin. Pentru a putea nimeri mai bine prada, aruncau rachete, iar câinii dresați s-au repezit asupra noastră. Zăpada era mare, încât ne înfundam în zăpadă până-n gât. Undeva de vale se mai auzea și Prutul, în partea în care fiind mai repede nu înghețase. În acest infern noi nu mai știam încotro s-o luăm. O parte, cei mai mulți, au luat-o pe gheața Prutului, tocmai în raza puștilor-mitraliere. Dintre aceștia, puțini au rămas teferi, câțiva, iar restul răniți și morți (...)”. Cutremurătoare spovedanie, așa-i? Și nu-i încă sfârșită. „O parte din noi, printre care am fost și eu, Toader Dascaliuc, Ion Spănușă, am trecut de partea dreaptă a Prutului, trecând astfel frontiera. În fuga noastră nebună cădeam uneori în gropi adânci, din care anevoie ieșeam, pierzând astfel tot ce aveam cu noi. Ne-am dat seama că suntem pe drumul cel bun când am ajuns la primul gard de sârmă ghimpată. Acest gard, foarte înalt pentru puterile noastre, l-am trecut greu. Am trecut apoi încă două și, în sfârșit, îngroziți și înnebuniți de frică, am auzit o voce caldă de soldat român: «Vino încoace, frate!». Era un grănicer român. Am mai făcut un salt, căci ne ajungeau câinii rusești din urmă, și am trecut frontiera ajungând pe pământul nostru sfânt al României”.

Bilanțul acestui norocos supraviețuitor e tragic: „Până când au mai venit câțiva de-ai noștri, 30 sau 40, ne-am mai întreținut cu grănicerii, apoi ne-am dus la pichetul grănicerilor români și, după ce ni s-au dresat acte, am fost duși la Legiune, la Dorohoi, și în fine eliberați la Rădăuți, de unde ne-am împărțit, fiecare unde l-a îndreptat mintea. Eram străini în țară la noi, dar mulțumiți că am scăpat de cizma bolșevică a lui Stalin”.

ULTIMA ORA! CATASTROFA pentru pensionari! A picat LEGEA! Ce se intampla de acum incolo cu pensiile!

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI