Jale în cimitirul „Eroii Revoluției”, din Capitală. Doar o sută de foști revoluționari au fost prezenți, ieri, la ora 10.00, la comemorarea camarazilor lor uciși în vâltoarea evenimentelor din Decembrie 1989. Mai mulți erau, ca număr, ostașii Regimentului de Gardă, jandarmii, polițiștii și alți militari. Dumitru Dincă și Teodor Mărieș au fost cei mai vizibili. Fanfară, coroane de flori, soldați cu armele prezentate „la onor” tot tacâmul unei astfel de manifestări comemorative. Rudele: părinți, soții, copii și prieteni au stat, oarecum, deoparte de festivități. În timp ce martirilor Revoluției li se cânta „Veșnica pomenire”, în boxe puternice, apropiații morților ce se odihnesc în cimitirul din Pieptănari se ocupau de mormintele morților lor.



Nevestele îi plâng și după 27 de ani

Maria Păunoiu, azi în vârstă de 70 de ani, îl jelește pe Marin, soțul său: „Ar fi făcut 74 de ani. A murit în noaptea de 22 spre 23… Era pe Știrbei Vodă și mergea la Radiodifuziune. S-a adăpostit într-o casă, că se trăgea. Erau mai mulți. Când a ajuns la etajul trei, a aprins lumina și a fost împușcat în cap”, se jeluiește nevasta mortului. Vine în fiecare zi să-i aprindă lumânări: „De-aia m-am mutat aici, din Vatra Luminoasă, să fiu lângă el!”, plânge femeia.

În apropiere, lângă alt mormânt, placat cu aceeași marmură, Mariana Croitoru se îngrijește de alt loc de veci. Bărbatul ei a murit pe 21 decembrie: „A fost la Universitate. L-au luat cu duba la Miliția Capitalei. L-au bătut cu bastoane electrice! Avea arsuri, o mână și o coastă rupte”. Femeia și-a găsit omul, la IML, după șapte zile: „Ziceau că nu e la ei… Până la urmă, l-am găsit pe 27 și l-am îngropat pe 28 Decembrie, de ziua lui!”. În actul de constatare al decesului scrie că ar fi murit călcat de o „amfimbie”. Probabil un TAB. „Mie mi-a spus un prieten de-al lui ce s-a întâmplat. Băiatul ăla a înnebunit după aia…”.


FOTO;Profesoara de matematică Lidia Iftode vine, de 26 de ani, la mormântul fostului ei elev



„A fost elevul meu. Ne-a dat o lecție de viață plătită cu moarte”

Lidia Iftode, a fost profesoară de matematică la Liceul Dante Aligheri. Radu Alexandru Ionescu a fost elevul său. „Era clasa a XII-a și avea 17 ani! A murit la Sala Dalles, pe 21. A fost un erou. Nu pot să spun că ceilalți care au murit n-au fost nevinovați, dar aceia sunt victime! Cei care au murit pe 21, în București,

A murit la Dalles: „L-am găsit după trei zile, la morgă, la Colțea”

George Cristian Richard avea 25 de ani, lucra la o editură din Casa Scânteii și a fost și el împușcat la Dalles. „L-am găsit, după trei zile, împușcat, în morga Spitalului Colțea. Aveam cu el o fetiță. Nu l-a cunoscut…”, e lapidară o femeie care împrăștie crizanteme pe un mormânt. Numele ei e Atena și a fost nevasta mortului. O ajută Larisa, fiica sa, fără tată. A venit cu colivă și lumânări. După ce deretecă la mormântul rudei lor fac curat și la alți „vecini”, mai necăutați…. În difuzoare se recită pomelnicul morților Revoluției din București. Fanfara a tăcut. Revoluționarii, adunătură pestriță și în îmbrăcăminte și în comportament, au încremenit, descoperiți, în poziție de drepți, la fel ca  soldații care dau onorul crucii de marmură neagră. Se cântă: „Veșnica pomenire!”.

Camarad de baricadă

Lângă mormântul unuia dintre cei mai tineri morți din acele vremuri, al lui Mihai Gâtlan, care a sfârșit mort tot la Dalles, la ora 17.30, pe 21 Decembrie 1989, un bărbat lăcrimează, cu mâna pe cruce. „A fost lovit de un camion și, după aia, împușcat de două ori, că încerca să se ridice…”, abia murmură Mihai Berbecaru, fost combatant pe baricada de la Intercontinental. Se miră și el că a scăpat: „I se spunea «Miki Rockeru’». Cânta cu Vali Sterian. Urma să îl ia în Armată…. Io, din păcate, sunt revoluționar….”.

Lângă el, sora veșnicului rocker, plânge și nu poate să vorbească. Slujba s-a sfârșit, militarii au plecat, revoluționarii și-au aprins „țigara de după” și, în cimitirul Eroilor Revoluției, au apărut pomanagii. Viața merge înainte.

Te-ar putea interesa și: