Roșiile îşi au originea în America Centrală şi de Sud, mai precis în Peru. Tomatele sunt cumpărate de oamenii din toată lumea, dar acestea erau considerate „mere otrăvite” în trecut.
Sute de soiuri de tomate au fost cultivate de grădinarii români, de-a lungul vremii, iar semințele din toate varietățile, noi sau vechi, au ajuns în posesia specialiștilor Băncii de Resurse Genetice Vegetale din Buzău, în vederea conservării lor pentru viitoarele generații. Cu toate astea, roșiile au apărut pentru prima oară în în America Centrală şi de Sud, mai precis în Peru.
Potrivit cercetătorului Costel Vânătoru, roșiile au apărut în România în secolul al XIX-lea. Ele au fost aduse de conchistadori în Europa, ca plante ornamentale, atunci având fructe mici şi galbene.
„Sunt voci care spun că ar fi ajuns după anul 1400, însă primul document care face referire la aducerea tomatelor pe bătrânul continent este de la 1521. Se pare că cel care le-a adus şi care a vorbit despre ele este Hernan Cortes, celebrul conchistador spaniol. La început, erau tomate mici, tip cherry, aşa cum le spunem astăzi, de culoare galbenă, cu ţepi pe plantă, inclusiv pe codiţa fructului.
foto: pixabay.com
În România a ajuns târziu, însă nu se ştie de către cine a fost adusă. Se pare că primul document despre apariţia tomatelor a fost la 1835, o scrisoare de la Alecsandri către domnitorul Ghica, al Moldovei, în care se făcea referire la nişte plante de tomate. Documentul se referă la Moldova, deci prin această zonă a pătruns, ca tomată ornamentală. A durat foarte mult până când a intrat în cultură. După 1835 a fost cultivată pe suprafeţe foarte mici dar în cultura industrială, intensivă, o întâlnim tocmai după cel de-al Doilea Război Mondial”, spune Costel Vânătoru.
De ce erau considerate roșiile otrăvitoare
Timp de peste 200 de ani, până la finalul secolului al XIX-lea, majoritatea europenilor evitau să consume roşiile. Ele erau considerate „mere otrăvitoare” și multe persoane au murit după ce le-au consumat. „A trecut foarte mult timp până când s-a ajuns la concluzia că fructele acestei plante sunt gustoase, deşi trebuie să reţinem că partea verde nu este comestibilă nici măcar pentru animale. Ca aliment, o găsim în Franţa la 1788 introdusă în cultură”, spune Costel Vânătoru, potrivit Adevărul.