Când românii au aflat pe limba lor de Carul cel iute englezesc

Când românii au aflat pe limba lor de Carul cel iute englezesc

Ideea editării unei publicaţii periodice se ivea în mediul comercial din Brașov, aflat în contact cu intelectualii blăjeni Timotei Cipariu şi George Bariţiu, în anii 1830.

Memoriile lor relatează întâlnirea cu negustorii Rudolf Orghidan, Jipa şi Iuga cel bătrân, în zilele de 16-18 iulie 1836, la Arpătac, unde s-a discutat şi despre proiectul „de a înfiinţa o foaie literară” la Braşov.

Un prim pas a fost apariţia revistei săptămânale „Foaia Duminicii”, cu subtitlul „spre înmulţirea cei de obşte folositoare cunoştinţe”, la 2 ianuarie 1837, având ca redactor pe Ioan Barac şi tipograf pe Johann Gött.

Primul număr a fost susţinut financiar de comercianţii Rudolf Orghidan şi Dimitrie Marin în mod egal, celelalte numai de Orghidan.

Până la 25 decembrie 1837 au apărut în total 52 de numere.

Foaia Duminecii, Brașov, Ianuarie-Iunie 1837:

„Foile Duminecii spre Înmulțirea cei de obște folositoare cunoștințe. Alcătuite de o Soțietate de Învățați. În taotă Sâmbăta ivite. A jumătate de An a Scripturii 26 Numeri de la 2 Ianuarie pănă la sfârșitul lui Iunie 1837. Cu cheltuiala a D. Rudolf Orghidan. Brașov. S-au tipărit în Tipografia a lui Ioann Gătt, 1837.”

Carul cel iute englezesc sau Lilvaghen.

Întră toate lucrurile Țării Englezești nimic nu îndestulează pre călătorii mai mult, decât curățeniia drumurilor Țării și podoaba carălor de obște.

Că pre căile ceale cu năsip bine întocmite gândeaște omul că veade carjtele ceale strălucite domnești spre desfătare.

Chipul călătoriei aceștiia să arată interesant zugrăvit, în ce chip să văd oamenii înbulziți înghesuiți (strâmtorați) în carâtă ca când ar zbura, jumătate prin văzduh cu primejdie șezând pre niște lăviți înguste și mici, încât nu să poate creade, cum că un om ș-ar fi ales o stare rea ca aceasta la o călătorie mai lungă.

Și tot fuge carul Țării Englezești Staghe Coah de asta pă loc de la London pănă la Edinburg, și niciun călătoriu nu să dă jos nici nu cade din locul lui cel de voe bună, și nmenea nu să plânge de ploae.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric

 

Ne puteți urmări și pe Google News