Titlul are in vedere sintagma, din ce in ce mai uzitata - functionar public - din punct de vedere penal.

Functionarul public este definit printr-o lege speciala (L. 188/1999) care stabileste clar statutul acestora. Astfel la art. 2 se spune: 

 

"(1) Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala, administratia publica locala si autoritatile administrative autonome. 

(2) Functionarul public este persoana numita, in conditiile legii, intr-o functie publica. Persoana care a fost eliberata din functia publica si se afla in corpul de rezerva al functionarilor publici isi pastreaza calitatea de functionar public."

 

In continuare sunt enumerate activitatile desfasurate de acestia, care se refera in general la exercitarea prerogativelor de putere publica.

 

In sensul acestei legi "totalitatea functionarilor publici din cadrul autoritatilor administrative autonome si din cadrul autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala si locala constituie corpul functionarilor publici."

 

Mai mult, pentru asigurarea managementului functiilor publice si functionarilor publici s-a infiintat Agentia Nationala a Functionarilor Publici.

 

Lucrurile erau bine reglementate. Un functionar public are si unele avantaje fata de angajatii din zona privata: stabilitate pe post, drepturi salariale suplimentare (prime, al 13lea salariu etc.)

 

Referindu-ne la incadrarea penala a unor infractiuni, vechiul cod penal prevedea:

 

(1) Prin "funcţionar public" se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145.

2) Prin "funcţionar" se înţelege persoana menţionată în alin. 1, precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.

 

iar art. 145 defineste "public" ca: "Prin termenul "public" se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public."

 

 

Noul cod penal, renumit deja pentru recorduri de neconstitutionalitate si aberatii juridice (care te duc de la pedepse de 2-3 ani la pedepse de 25 de ani, prin cumulari lipsite de sens!!!) spune altfel:

 

"1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:

a)exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;

b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;

c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public."

 

Astfel prin interventii repetate, Inalta Curte de Casatie si Justitie si CCR au stabilit ca notarii, executorii judecatoresti, medicii, profesorii etc. sunt functionari publici. De curand, Avocatul Poporului a inaintat ICCJ un recurs in interesul legii pentru a stabili daca functionarii CEC sunt functionari publici. Mai nou, in cadrul unui proces desfasurat la Tribunalul Bucuresti, judecatorul a apreciat ca functionarii unei banci 100% private ar fi functionari publici conform art. 175, paragraf 2 din NCP intrucat activitatea lor este de interes public si se afla sub controlul BNR, care dupa parerea domniei sale este autoritate publica. (Desi prin statutul sau, BNR este o institutie publica!). 

 

Asta, in ciuda faptului ca definirea institutiilor publice se face in Titlul III al Constitutiei Romaniei (Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul, Fortele Armate, Administratia Publica Centrala si Locala, Instantele judecatoresti, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii), BNR nefiind amintita printre acestea.

 

Prin acelasi tip de sofisme utilizate de astfel de judecatori se va putea spune si ca:

 

- angajatii unei televiziuni private sunt functionari publici pentru ca activitatea este de interes public si se afla sub controlul si supravegherea CNA, o autoritate in domeniu. 

 

- angajatii companiilor de asigurare (prin lege unele asigurari sunt obligatorii), de leasing sau fonduri de pensii private sunt functionari publici pentru ca desfasoara o activitate de interes public si sunt sub controlul si supravegherea ASF.

 

- angajatii producatorilor si comerciantilor privati din domeniul zootehnic sunt functionari publici pentru ca activitatea lor este de interes public (siguranta alimentara a populatiei) si sunt sub supravegherea si controlul Autoritatii Sanitar Veterinare.

 

Si exemplele pot continua. 

Daca si ANAF va fi considerat o autoritate publica, inseamna ca, pe acelasi principiu, majoritatea societatilor comerciale private, daca desfasoara activitati ce pot fi considerate de interes public, sunt compuse din functionari publici. Halucinant!

 

Toate aceste lucruri duc la o crestere a numarului de dosare (prin marirea gamei de infractiuni si, in mod inechitabil la pedepse mai mari, cu cca. o treime fata de pedepsele prevazute initial de lege).

 

Nu mai punem la socoteala dosarele mai vechi, incepute inainte de 2014 (intrarea in vigoare a Noului Cod Penal), in care a fost schimbat statutul inculpatilor in functionar public, desi la momentul savarsirii faptelor acestia erau doar functionari, ceea ce implica un alt tratament.

 

O lege penala (mai ales) trebuie sa fie clara, precisa, previzibila, fara a da nastere la ambiguitati si interpretari, in mod cert subiective, de la o instanta la alta. Codul Penal actual este departe de aceste deziderate, dovada fiind si zecile de decizii de neconstitutionalitate.