România Radicalizată: căutarea sensului în vremuri de inechitate
- Ioan Durnescu
- 15 ianuarie 2025, 14:51

România ultimilor ani este o țară marcată de frustrare și diviziuni sociale. Într-un context de tranziții politice și economice profunde, mulți cetățeni se simt marginalizați, fără voce și fără valoare în fața unor forțe care par dincolo de controlul lor.
Teoria semnificației, dezvoltată de Arie Kruglanski (in Kruglanski si altii, 2014), explică modul în care indivizii care simt pierderea sensului personal sunt atrași de mișcări și ideologii care le oferă un scop mai înalt.
Acest proces începe adesea cu trauma socială sau economică, amplificată de nedreptăți sistemice, și culminează cu adoptarea unor mesaje radicale în încercarea de a recâștiga controlul și demnitatea.
Pierderea locului de muncă: Trauma invizibilă a tranziției economice
Să ni-l imaginăm pe Alexandru, un muncitor de 50 de ani dintr-un oraș industrial din sudul României, care trăiește tragedia pe care mulți au cunoscut-o în anii tranziției economice. Fabrica unde lucra a fost cândva mândria comunității locale.
Zeci de ani, oamenii au contribuit la prosperitatea acesteia, dar privatizările postcomuniste, managementul ineficient si corupt și presiunile globalizării au dus la închiderea sa. În urma deciziei, sute de familii au rămas fără surse de venit, iar orașul, odinioară plin de viață, a devenit o „zonă moartă”.
Alexandru și-a pierdut nu doar locul de muncă, ci și statutul în comunitate. Fără opțiuni de reangajare, el se simte inutil și abandonat. În discuțiile cu alți foști muncitori, își exprimă des indignarea: „Cât să mai rabdăm? Ei au luat totul și ne-au lăsat să murim de foame.”
Aceste emoții nu sunt doar personale, ci reflectă o traumă colectivă. Odată ce speranța este pierdută, mulți ca Alexandru devin receptivi la mesaje care promit răzbunare sau restaurarea unei imagini idealizate a trecutului.
România. Inechități strigătoare la cer: O societate a contrastelor
Frustrările economice ale muncitorilor ca Alexandru sunt accentuate de inechitățile flagrante care au devenit norma în societatea românească.
În timp ce un muncitor lucrează 10-12 ore pe zi pentru un salariu minim, directorii companiilor de stat primesc venituri lunare de zeci de mii de euro.
Diferențele salariale grotesc de mari între elite și clasele muncitoare transmit un mesaj clar: unii sunt considerați valoroși, alții nu.
În același timp, diurnele uriașe și beneficiile liderilor politici stârnesc indignare. Este dificil să explici unui pensionar care trăiește dintr-o pensie de 1.500 de lei cum un parlamentar poate primi în fiecare zi bani mai mulți decât întreg venitul său lunar.
Mai mult, privilegii precum locuințele de serviciu, mașinile de lux plătite din bani publici și vacanțele exotice sub pretextul „delegațiilor externe” sau a „unor aroganțe” sfidează realitățile trăite de majoritatea cetățenilor.
Globalizarea a adâncit aceste discrepanțe. În loc să reducă inegalitățile, a favorizat concentrarea bogăției în mâinile câtorva. Orașele mari precum București, Cluj-Napoca sau Timișoara au prosperat, dar zonele rurale și orașele mici au fost lăsate în urmă.
O familie din mediul rural câștigă, de câteva ori mai puțin decât o familie urbană, iar accesul la servicii publice de calitate este aproape inexistent în multe părți ale țării. Pentru mulți, globalizarea nu a adus decât nesiguranță și sentimentul că țara lor este controlată de forțe externe.
Camerele de ecou: Mediul fertil pentru radicalizare
Pe măsură ce Alexandru și cei ca el își exprimă nemulțumirile, spațiul virtual devine o platformă de validare. Rețelele sociale și forumurile de discuții oferă un loc unde indivizii se pot conecta cu alții care împărtășesc aceleași frustrări.
În aceste „camere de ecou”, nemulțumirile devin amplificate. Mesaje precum „Străinii controlează totul” sau „Politicienii sunt marionete” sunt propagate constant, creând un sentiment de urgență și furie colectivă.
Acești indivizi găsesc o identitate nouă în grupurile virtuale. Discursurile extremiste, alimentate de dezinformare, îi fac să creadă că există soluții simple pentru probleme complexe.
În același timp, elitele și instituțiile sunt demonizate, iar cei vulnerabili devin captivi ai ideii că doar acțiunile radicale pot schimba ceva. Este o cale rapidă spre ceea ce psihologii numesc „fuziune identitară”: momentul în care indivizii își subordonează sinele în întregime grupului și sunt dispuși să sacrifice totul pentru cauza comună.
Globalizarea și polarizarea socială din România
Un alt exemplu relevant este reprezentat de tinerii care se confruntă cu provocările globalizării. În mediile urbane, mulți absolvenți de facultate descoperă că piața muncii din România nu le oferă suficiente oportunități.
Cei mai norocoși pleacă în străinătate, dar cei care rămân devin prizonieri ai unor locuri de muncă prost plătite sau ale șomajului. Acest fenomen duce la un sentiment de izolare: „De ce să mai rămânem în România, dacă aici nu contează nimic din ceea ce facem?”
Globalizarea a creat o prăpastie între cei care beneficiază de pe urma integrării economice și cei care sunt excluși. Zonele rurale, urbanul mic, lipsa infrastructurii și inegalitățile în accesul la educație contribuie la formarea unui clivaj social tot mai adânc. Mulți resimt această polarizare nu doar ca o problemă economică, ci ca pe o pierdere a valorii lor ca indivizi.
Români și reconectarea la semnificație: Căutarea soluțiilor
Pentru a preveni escaladarea radicalizării, România trebuie să adopte politici care să răspundă nevoii de semnificație a cetățenilor marginalizați.
În primul rând, guvernul trebuie să investească în programe care să sprijine tranziția către o economie modernă. Alexandru și alții ca el au nevoie de acces la cursuri de recalificare utile și sprijin în găsirea unor locuri de muncă adaptate noilor realități.
Inechitățile sociale trebuie abordate prin reglementarea veniturilor din sectorul public și prin aplicarea unui plafon pentru beneficiile liderilor.
Este esențial ca oamenii să vadă că statul promovează echitatea și că există mecanisme care penalizează abuzurile.
În paralel, este necesară o reglementare mai strictă a spațiului online. Campaniile de dezinformare și mesajele care promovează ura trebuie contracarate prin educație și prin impunerea unor standarde etice. Crearea unui mediu virtual sigur și transparent este un pas esențial pentru reducerea vulnerabilităților la manipulare.
Educația pentru gândirea critică trebuie integrată în școli, astfel încât generațiile viitoare să fie mai rezistente la tentațiile extremismului. În plus, statul trebuie să investească în comunități locale, oferind servicii publice de calitate și susținând proiectele care stimulează sentimentul de apartenență.
O Românie mai echitabilă și mai rezilientă
Căutarea semnificației este o nevoie umană fundamentală, iar ignorarea ei poate duce la consecințe grave pentru o societate întreagă. Soluțiile nu vin prin simpla combatere a ideologiilor extremiste, ci prin crearea unui mediu în care fiecare cetățean simte că are un loc și un rol. Doar prin eliminarea inechităților și promovarea valorilor comune putem construi o Românie mai echitabilă, capabilă să facă față provocărilor contemporane. În fond, sensul și valoarea fiecărei vieți sunt fundamentul unei societăți sănătoase.
Bibliografie Kruglanski, A. W., Gelfand, M. J., Belanger, J. J., Sheveland, A., Hetiarachchi, M., & Gunaratna, R. (2014). The psychology of radicalization and deradicalization: How significance quest impacts violent extremism. Political Psychology, 35(S1), 69–93.