Transmisiile au dat românilor cu mintea încă sănătoasă, neatinsă de sifilisul patimii politice, posibilitatea de a se convinge de cîteva mari adevăruri despre felul în care e tratată țara lor de către Marile puteri, cele care se află în spatele birocraților de la Bruxelles.

Luni seara ei l-au văzut pe olandezul Frans Timmermans, primvicepreședintele Comisiei Europene, confundînd o țară suverană, egală în drepturi cu toate celelalte membre ale Uniunii Europene, cu slujnica imigrantă care-i spală lui și nevestei wc-ul din vilă.

Frans Timmermans n-a ajuns într-unul dintre cele mai bănoase posturi din Europa – cel de primvicepreședinte al Comisiei Europene – ca urmare a unei înzestrări deosebite. N-a descoperit motorul cu ardere internă și nici n-a scris Hamlet. Nu-i putem atribui nici măcar inventarea unui nou fel de brînză. A parvenit în înalta funcție prin negustoriile dintre Marile Puteri cînd vine vorba de plasarea unor marionete la conducerea Uniunii.

Așa cum au văzut telespectatorii, Frans Timmermans a adoptat față de România o incredibilă postură de comisar al Moscovei trimis să bată cu pumnul în masă într-una din coloniile care erau țările din Est. Unele critici la adresa felului în care Coaliția majoritară din România administrează politica în domeniul Justiției pot părea sau chiar pot fi corecte. Nu acestea au stupefiat pe români, ci aroganța manifestată de funcționarul UE față de o țară membră a Uniunii Europene. Privindu-l în exercițiul de ciocoi cu mînecuțe românii vor fi găsit explicația la extinderea euroscepticismului pe continent. Birocrații de la Bruxelles au uitat că ei sînt acolo pentru a servi țările membre și nu pentru a fi serviți de acestea. Să vezi în tulburările din 10 august 2018 doar violențele jandarmilor împotriva oamenilor pașnici și să treci cu vederea violențele huliganice ale provocatorilor trimiși de Servicii în cadrul Operațiunii Mortul presupune, dacă excludem sciatica de păhărel de care suferă colegul de conducere, luxemburghezul Jean-Claude Juncker, falsificarea cu tîlc a unei realități evidente.

Atît dezbaterea din Comisie, cît și cea din plen au oferit românilor normali la cap răspunsul la întrebarea „De ce are România o imagine dezastruoasă în plan extern?”

Cele două momente au dat seamă de blestematul nărav moldo- valah de a exporta în marile capitale ale Europei țigănia noastră politică internă. Românii i-au văzut la lucru pe siniștrii regimului Băsescu – Monica Macovei, Cristian Preda, Traian Ungureanu, Siegfried Mureșan. Prilej de a se întreba din nou cum a fost posibil ca Monica Macovei, acest monstru de ură cancerigenă, de complexe nerezolvate, de frustrări electorale ascunse, să fi condus Justiția din România. Dacă Traian Băsescu va trebui vreodată să se explice românilor ar trebui să înceapă prin a dezvălui cine i-a impus-o pe Monica Macovei ca ministru al Justiției.

Ședința plenară a Parlamentului european a fost un spectacol al punerii României pe coji de nucă sub pretextul discutării statului de drept. E mai mult decît interesant cum s-a ajuns la discutarea statului de drept în Parlamentul european. Pe 17 august 2018, Grupul Verzilor din Parlamentul European a cerut Comisiei Europene o dezbatere în Parlamentul european despre ceea ce liderii Grupului au numit violențele forțelor de ordine împotriva demonstranților pașnici în 10 august 2018. Ca urmare a acestei cerințe, pe 13 septembrie 2018, Conferința Președinților Parlamentului European, formată din liderii grupurilor politice și președintele PE., a decis organizarea unei dezbateri în Parlamentul European în prima sesiune plenară din octombrie 2018, urmînd ca în partea a doua a lui octombrie să se adopte și o Rezoluție. Nu despre violențele din 10 august 2018, ci despre statul de drept! Cum s-a ajuns de la tulburări la statul de drept?

Foarte simplu.

Pe 12 septembrie 2018, Parlamentul european a discutat situația statului de drept în Ungaria. La finele dezbaterii, liderul Grupului PPE din Parlamentul european, Manfred Weber, poreclit și Pudelul lui Merkel, a declarat că Uniunea Europeană trebuie să fie îngrijorată nu atît de situația din Ungaria, cît mai ales de cea din România. Așa a debutat ceea ce am putea numi Operațiunea România – proasta Europei Centrale și de Est. Operațiune prin care se vrea mutarea atenției de pe Ungaria și Polonia pe România. Dacă în Parlamentul european s-ar fi dezbătut violențele din 10 august 2018, România n-ar fi putut fi pusă pe coji de nucă. Prin mutarea dezbaterii de pe violențe pe situația statului de drept, România a putut fi plasată pe același plan cu Ungaria și Polonia.

În mai multe rînduri am scris că situația din Ungaria și Polonia nu se poate compara cu cea din România. Din perspectiva a ceea ce Bruxellesul consideră a fi standarde al statului de drept, România poate fi acuzată de unele derapaje. Acestea nu se compară însă cu politica voită, conștientă a regimurilor din Ungaria și Polonia de transpunere în practică a iliberalismului. Legile Justiției, proaste sau bune, au urmat la noi cursul firesc al democrației. Au fost votate de Majoritate, au trecut de controlul de constituționalitate, au fost întîrziate de președinte prin manevre politicianiste. Fiecare instituție implicată în votarea și promulgarea unei legi a putut face ce vrea. Președintele a putut trimite și răstrimite legile Justiției la CCR, la Parlament și iar la CCR. Nimeni n-a încercat să-l suspende pentru asta. Dimpotrivă, deși acțiunile sale erau voit răuvoitoare față de Majoritate, Majoritatea l-a lăsat să-și facă de cap. Nici Majoritatea, nici Guvernul n-au forțat procesul de votare și promulgare a legilor. Față de Polonia, România nu a schimbat Curtea Constituțională pentru a putea trece Legile Justiției. Față de Ungaria, România n-a prigonit presa independentă și ONG-urile critice față de Guvern. În timp ce în Ungaria presa care atacă Puterea a fost redusă la tăcere, la noi un post precum Realitatea tv, care a depășit demult în materie de poziție față de PSD critica profesionistă, trecînd la atacuri la persoană, la manipulări mizere, la isterii hormonale, nu numai că n-a fost închis, dar continuă să funcționeze, deși de 10 ani nu și-a plătit taxele și impozitele. Prin urmare, nici în vis nu s-ar putea pune problema unei dezbateri a statului de drept în România și cu atît mai puțin a unei Rezoluții a Parlamentului european vizînd activarea articolului 7. Și cu toate acestea, așa cum s-a văzut din dezbaterea de luni seara, dar mai ales din dezbaterea din plenul Parlamentului, ștabii UE sau mai precis cei care-i mînuie pe aceștia țin neapărat să așeze România alături de Ungaria și Polonia în ipostaza de bolnavele Europei.

Fac asta așa cum spun în chip neghiob liderii Coaliție majoritare de la București, pentru că nu cunosc realitățile de la noi sau pentru că sînt dezinformați de siniștrii lui Traian Băsescu – Monica Macovei, Cristian Preda, Sigfried Mureșan?

 Nici vorbă.

Ștabii UE știu prea bine ce se întîmplă la noi.

Ștabii de la UE nu se lasă influențați de umorile Monicăi Macovei. Sînt sigur că ei manifestă dispreț față de țiganii de români care vin cu pîra pe la ușile lor. Da, îi folosesc pentru a-și rezolva interesele dubioase în ce privește România. Ce Stăpîn ar proceda altfel? Ștabii UE acționează în cunoștință de cauză în cadrul Operațiunii pe care am putea-o numi Operațiunea România – proasta Europei Centrale și de Est. Despre această Operațiune declanșată în birourile de la Bruxelles, cu sprijinul neprecupețit al lui Klaus Iohannis și al Sistemului instituțiilor de forță de la noi, am mai scris. Am avertizat că nu e vorba doar de un accident de campanie electorală în vederea europarlamentarelor din 2019. E vorba și de tradiționala tratare a României ca Proasta Europei Centrale și de Est prin raportare la Ungaria, Cehia, Polonia, răsfățatele Occidentului. Dublul standard s-a manifestat în cazul României și în anii interbelici și în postdecembrism. Cine are memorie cît de cît își amintește umilințele la care a fost supusă România în primii ani postdecembriști. Și nu numai pentru că la putere era FSN-ul lui Ion Iliescu, ci și pentru că era România. În timp ce răzgîiatele Occidentului au făcut tot ce-au vrut în tranziție, României i s-a impus măsuri exagerate, cum ar fi brusca reformare a prețurilor, desființarea peste noapte a CAP-urilor, distrugerea Serviciilor secrete. Răzgîiatelor li s-au îngăduit toate șovăielile și rătăcirile tipice desprinderii de comunism. România, care pornise de la o situație mult mai grea decît răsfățatele, n-a beneficiat de nici o îngăduință. Și după venirea Dreptei la Guvernare în 1996 Occidentul ne-a tratat cu mai multă asprime decît a avut față de țările catolice. Să nu uităm că deși Traian Băsescu era considerat un președinte pe placul Occidentului cu toate strădaniile noastre, n-am intrat în Schengen, MCV a continuat să funcționeze, iar România a fost tratată mai departe ca o colonie.

Cînd va scăpa România de postura de Proastă a Europei Centrale și de Est?

Cînd va scăpa de năravul de a exporta țigănia politică internă.

 

Te-ar putea interesa și: