După tragedia de la Crevedia, ancheta, ca toate anchetele de anvergură de la noi, bate pasul pe loc. Dintr-una dintre cisterne, fisurată, continuă să curgă carburant, iar pericolul unei noi catastrofe este uriaş.

Pompierii, cu furtunul sprijinit pe un scaun, o răcesc continuu, ca să nu explodeze şi ea. S-a stabilit şi un perimetru de siguranţă, care a fost lărgit la mai bine de un kilometru. Abia joi, la aproape o săptămână de la catastrofă, pompierii au permis începerea cercetărilor. Dar cu mare precauţie.

Deşi, cum spuneam, până joi nu s-a putut intra la faţa locului, deja se ştie, s-a ştiut de altfel din prima clipă, ce a provocat deflagraţia. Un nepalez, muncitor la depozitul ucigaş, a aprins o ţigară. Cum or fi aflat că acesta este motivul declanşării catastrofei, daca abia după aproape o săptămână au putut intra la faţa locului, nu ni s-a mai spus.

Cert este că joi, sute de jandarmi, la comanda celebrului procuror Marius Iacob, au prins a peria cu grijă, organizaţi în lanţ de trăgători, toată zona, până hăt, departe, pierzându-se în zare, printre lanurile de porumb încă necules. Căutau probe. Probabil ţigara bucuclaşă, care sigur că din cauza exploziei a sărit cât colo din gura fumătorului neglijent. Culmea ar fi ca, tot căutând chiştocul declanşator de nenorociri, jandarmii să o găsească pe Elodia. Că tot a căutat-o Marius Iacob câţiva ani la rând, în alt dosar foarte cunoscut pe care l-a făcut praf.

În altă ordine de idei, tot nu ni s-a spus nici până acum de către Parchetul Militar, una dintre instituţiile care a deschis şi ea o anchetă în acest caz, cine este inconştientul care a trimis pompierii la moarte. Din fericire, salvatorii au avut noroc şi nu a murit nimeni dintre ei, dar tot au umplut de răniţi, unii foarte grav, spitalele de la noi şi din străinătate. Deşi era foarte simplu de aflat. Pompierii sunt militari, iar intervenţia este ca o luptă. Iar lupta militarilor se duce după reguli stricte. Inclusiv, este foarte clar cine comandă intervenţia. De ce trebuie atâta timp să ştim cine a comandat intervenţia care şi ea a fost la un pas să se stransforme într-un eveniment cu zeci de morţi?

Marţi însă, lucurile s-au luminat. Pompierii internaţi la Spitalul Floreasca, care reprezintă majoritatea celor răniţi, au fost vizitaţi şi mângâiaţi pe cap de către însuşi preşedintele ţării, care şi-a întrerupt vacanţa la mare pentru câteva ore.

Nu ştim cât de mult le-a folosit răniţilor această vizită. Ştim însă cât de mult a perturbat ea activitatea spitalului. În Spitalul de Urgenţă Floreasca, cel mai mare de acest fel din ţară, nu sunt internaţi doar pompierii de la Crevedia. Ci şi mulţi alţi bolnavi. Care au nevoie nu numai de ajutorul cadrelor medicale de spiecialitate, ci şi de cel al aparţinătorilor. Mai mult de două ore însă, spitalul a fost golit de „civili”. Venea Iohannis. Ce dacă erau oameni care veneau la rude să le aducă de mâncare sau pamperşi, medicamentele de acasă sau schimburi.

Ce dacă unii veniseră de la sute de kilometri depărtare, mergând toată noaptea cu trenul, pentru că la Floreasca nu sunt internaţi numai bucureşteni, şi abia aşteptau să-şi vadă rudele suferinde. Unele dintre ele în situaţii foarte grave. Poate cele două ore ar fi fost ultimile când i-ar fi prins în viaţă. Nu a contat nimic. Nimic altceva decât că spitalul era vizitat de Iohannis. Evenimentul acesta mi-a adus aminte de perioada de dinainte de 1989. Când trecea Ceauşescu cu coloana oficială, nu mai mişca nimic pe stradă. Mai ales când venea sau se ducea la aeroport, se oprea circulaţia cu câteva ore înainte. Trebuiau să ocolească pe aiurea inclusiv salvările sau pompierii.

Pentru ca deranjul la spital să fie complet, actualul preşedinte a considerat că este momentul să ţină, totuşi, şi un discurs. Discurs pentru nimeni, fiindcă nu erau de faţă decât câţiva trecători şi aparţinătorii bolnavilor care nu mai fuseseră lăsaţi să intre. Bucuroşi, desigur, să-l asculte. Nu a mai fost chiar penibilitatea de la Ziua Marinei, când a călcat în picioare protocolul militar şi a primit onorul de mână cu doamna Carmen, care nu avea ce căuta acolo.

Nici Ceauşescu nu mergea de mână cu tovarăşa de viaţă în astfel de momente. Ci mult mai rău. Microfonul a fost instalat chiar în faţa rampei unde vin ambulanţele cu urgenţele majore. De altfel, în timpul scurtului discurs, că era cald şi se grăbea să se întoarcă la mare, şi oricum Iohannis nu vorbeşte prea mult, câteva salvări au trecut către „Primiri urgenţe”, ocolindu-l pe cuvântător. Proşti au fost că nu le-au oprit şi pe ele, aşa cum făcea Ceauşescu.

Printre cei care nu au fost lăsaţi să intre mai bine de două ore în spital, a fost şi o femeie a cărei mamă era internată cu cancer în fază terminală. Îi adusese pamperşi. Dar, mai ales, voia să stea cu ea, pentru că timpul cât mai aveau să-l stea împreună se scurta repede. I-a strigat lui Iohannis, după ce a încheiat discursul, durerea ei. În România nesimţirii bine făcute, Iohannis nici măcar nu a băgat-o în seamă. Nici măcar nu a privit spre femeia disperată. A urcat nepăsător în maşină, înconjurat de SPP-işti şi a dispărut. A rămas femeia să plângă şi să blesteme. Şi să-şi strige, neputincioasă, durerea. Doua ore din puţinul timp pe care îl mai avea de petrecut cu mama sa, i-au fost răpite de nesimţirea bine făcută.

Spuneam că ancheta de la Crevedia merge ca toate anchetele care au „anchetat” cazurile grave ce au oripilat opinia publică. Vigilenţa în zonă este acum maximă. Fiica celor doi localnici din Crevedia care au murit în explozie,  a mers împreună cu soţul ei, însoţiţi de un pompier, până la casa distrusă a părinţilor, ca să hrănească cele câteva animale rămase în viaţă şi să mai adune câte ceva din ce a scăpat furiei focului. Deşi erau, cum am spus, însoţiţi, deşi nu intraseră fraudulos, pe miliţieni s-au umflat muşchii şi au intervenit în formţă. L-au trântit pe jos pe bărbat, l-au încătuşat, după care i-au dus pe amândoi soţii la secţie, unde le-a aplicat o amendă de 1.000 de lei, pentru că au îndrăznit să intre pe proprietatea lor, cu aprobarea celor care asigurau perimetrul de siguranţă.

Bine că au fost vigilenţi şi i-au încătuşat şi amendat. Cât despre proprietarii depozitului ilegal, de la care a pornit catastrofa, încă nu au fost audiaţi nici până acum. Dar ăsta este un amănunt deloc interesant în anchetă. Rudele victimelor să fie sancţionate, să-şi bage minţile în cap să nu-şi mai ridice casele în apropierea locurilor unde se petrec încălcări criminale ale legii.

Între timp, a mai murit un om. Un bărbat de 63 de ani, care şi-a protejat familia uitând de el. Fusese ars pe 90 la sută din suprafaţa corpului.

Oare de la câţi morţi în sus vor fi chemaţi la audieri şi proprietarii depozitului ilegal?

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.