Am pornit de la axioma pe care şi noi, şi UK, deşi a ieşit din UE, o ţine drept adevăr absolut. Anume că nu există societate democratică, fără o justiţie dreaptă şi, mai ales, independentă.

Şi acum, cele două întâmplări care m-au dus pe mine la concluzia favorabilă României.

Mai întâi cea foarte mult discutată şi dezbătută în legătură cu Puiu Popoviciu. Nu mai reiau acum epopeea acestui om de afaceri care a jecmănit statul român, conform organelor de stat române, de sute de milioane de euro. Jecmăneala, de altfel, se vede nu doar în acte, în hârtii, ci şi cu ochiul liber. Pentru că în zona de Nord a Capitalei, adică cea mai şmecheră, se înalţă mândru în soare un mare complex comercial, dar şi locuinţe de lux, precum şi noul sediu al Ambasadei SUA la Bucureşti.

Organele statului român spun, după o anchetă atât de îndelungată, încât părea că nu se mai termină, că aceste terenuri, extrem de valoroase, au fost acaparate de către Puiu Popoviciu prin fraudă şi că statul şi-a luat, în urma acestor mânării financiare, o ţeapă de 135 de milioane de euro, pagubă făcută de Puiu Popoviciu, după ce a transformat 226 de hectare de teren agricol pentru cercetare într-o zonă comercială şi rezidenţială? Desigur, nu singur, ci cu complici. Bani aproape imposibil de recuperat, dacă nu cumva de nerecuperat pe veci, pentru că imediat după ce a luat de la stat suprafeţele care aparţinuseră Universităţii de Ştiinţe Agricole, Popoviciu le-a vândut imediat unor cumpărători de bună credinţă, sau le-a concesionat pe 49 de ani. Iar banii pe chirii i-a luat în avans, ca fetele de la Crucea de Piatră.

Când să fie judecat, Judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti au vorbit singuri, sau cel mult între ei, pentru că Puiu Popoviciu zburase demult la Londra. Chiar şi aşa, fără să fie de faţă, i-au dat 7 ani de puşcărie. Cerând, evident, şi extrădarea de la Londra. Pe 12 iulie 2019, o instanţă din Marea Britanie a decis că afaceristul „Fermei Băneasa” poate fi extrădat în România, pentru a-şi ispăşi pedepasa. Popoviciu a făcut apel. Iar la apel, mai ceva decât la noi, Înalta Curte de Justiţie a Regatului Unit a decis că Popoviciu nu poate fi extrădat. Hotărâre definitivă. Lordul Justice Holroyde, magistratul care a luat aceasta decizie, susţine ca judecătorul Ion Tudoran, de la Curtea de Apel Bucureşti, nu a fost un magistrat imparţial ceea ce nu mai garantează condamnarea legală a lui Puiu Popoviciu.

A doua chestiune care m-a frământat a fost întrebarea: cât de puţini ani trebuie să aibă un copil abuzat sexual, pentru ca abuzatorul să facă puşcărie? Vârsta de 12 ani se pare că este una înaintată, care îl absolvă pe pedofil de o arestare. Spre exemplu: Ştefan Ionel Robert, primarul comunei Ștefăneștii de Jos din Ilfov, a fost reținut joi seară în cazul unei fetițe de 12 ani violate în urmă cu 3 ani. Vineri dimineaţa însă, a fost eliberat, după ce procurorul de caz a decis revocarea măsurii. Și celelalte două persoane reținute în același caz, dar care nu sunt nici primari, nici notari, nici altceva, au fost eliberate. Procurorii s-au răzgândit peste noapte şi nu au mai cerut arestarea lor.

Nu este singurul caz. În noiembrie 2014, nu mai puţn de 7 brute au siluit o minoră pe un câmp, în judeţul Vaslui. Judecătorul a decis să-i elibereze. Puteau fi judecaţi şi stând acasă. Ba chiar râzând peste gard de fata pe care o batjocoriseră, când aceasta trecea pe stradă. Altul. Între 8 și 10 februarie 2015, o tânără a fost răpită, sechestrată, violată şi bătută într-un aparatament din Cosntanţa, de mai mulţi bărbaţi. Nu a fost arestat niciunul. Fata a evadat, sărind de la etajul 4.

Şi exemplele pot continua.

Acum aţi înţeles de ce cred eu că în România, Justiţia este mult mai imparţială decât în Marea Britanie şi, pe cale de consecinţă, la noi democraţia este mult mai avansată decât în Reagtul Unit?

La noi, violatorii, abuzatorii sexuali, pedofilii, sunt trataţi egal. Indiferent dacă sunt primari sau lucrători cu ziua. Ori chiar tăietori de frunze la câini. Nu există nici un fel de discriminare. Li se dă tuturor drumul acasă, indiferent de locul pe care îl ocupă în ierarhia socială. Pe când la Londra… Ai 200.000 de lire de dat, eşti judecat de un judecător imparţial şi nu poţi fi extrădat. Eşti un ciorditor mărunt şi nu ai 200.000 de lire de dat, ai fost judecat corect, te face pachet şi te trimite în România.

Aşa că la noi este adevărata imparţialitate. Toată lumea pleacă acasă, indiferent de ce faptă a săvârşit.