Din multe puncte de vedere, a fost o premieră în postdecembrism.

Emil Constantinescu a preferat activitatea în societatea civilă.

La o revenire în politică a procedat și Ion Iliescu. O dată (în 1997) după înfrîngerea de la prezidențialele din 1996 și a doua oară în ianuarie 2005, după încheierea mandatului la Cotroceni.

Deosebirile de Traian Băsescu din octombrie 2015 sar în ochi.

Prima dată Ion Iliescu a revenit în politica de partid pentru a candida din nou la Președinție. Partidul în care revenise – PSD – se afla sub conducerea autoritară a lui Adrian Năstase. A doua oară, cînd a revenit, n-a făcut cine știe ce ispravă, deoarece la Congres a fost scos din joc.

De fapt, dacă ne gîndim bine, Ion Iliescu, în vîrstă de 75 de ani, părea a se fi întors în PSD ca președinte onorific, puterea rămînînd în mîinile lui Adrian Năstase.

Ion Iliescu a revenit în politică prin revenirea în partidul care l-a trimis la Cotroceni.

Traian Băsescu revine în politică prin revenirea într-un alt partid decît cel care l-a trimis la Cotroceni.

Sînt doar cîteva dintre datele care ne îndreptățesc să considerăm faptul de vineri, 9 septembrie 2015, drept un eveniment al anului, dacă nu chiar al perioadei postdecembriste.

Dacă nu mă înșel, fostul președinte va deveni șef al PMP, partid la originea căruia s-a aflat pe vremea cînd ședea la Cotroceni.

De fapt, în ultimul timp, Traian Băsescu s-a comportat ca un președinte de facto al partidului condus în acte de Eugen Tomac.

Locuiesc într-un bloc vizavi de sediul PMP.

Așa cum am mai zis, pot urmări conferințele de presă ale liderilor PMP de la fereastra biroului meu; pentru a lua cunoștință de politica acestui partid nu e nevoie să mă duc în camera în care se află televizorul.

După larma mediatică, de care dau cînd vin de la BAR, dibui imediat că a venit sau că urmează să vină pe la sediu Traian Băsescu.

Vineri am știut că de se va întîmpla ceva deosebit la PMP, produs de Traian Băsescu, după balamucul de echipe tv din stradă, văzut dimineața, cînd mă duceam spre BAR.

Că vrem sau nu, că îi convine sau nu președintelui din acte, Traian Băsescu e văzut de presă ca liderul de facto al PMP.

Și, între noi fie vorba, fără raitele date de Traian Băsescu pe la sediul din Iorga, e greu de crezut că s-ar ști în spațiul mediatic de existența Partidului Mișcarea Populară.

Despre evoluția poziției lui Traian Băsescu față de situația sa de după Cotroceni s-ar putea scrie un veritabil scheci de revistă a la Tănase.

În 2014, Traian Băsescu ne-a pisat la cap cu făgăduiala că va ieși din politică după ce nu va mai fi președinte al României. Ne amintim cu toții vorbele prin care Traian Băsescu ne convingea că după ce-ai fost președinte nu mai poți fi nimic altceva pe scena politică. Pe măsură ce ne apropiam de finalul mandatului Traian Băsescu era cuprins de nuanțe, precum criminalul de remușcări.

Nu mai era vorba de o ieșire de pensionar din scena politică.

Acum era vorba de postura unui soi de Guru neoficial al unor partide politice.

În 2015, poziția lui Traian Băsescu a evoluat spectaculos de la sînt un simplu Înțelept al PMP pînă la n-ar strica să fiu liderul PMP.

Ce a determinat această evoluție?

Nu sînt convins că Traian Băsescu a mințit cînd anunța că se retrage să cultive barabule în marginea terenului de la Nana.

Cred că a existat o speranță a revenirii spectaculoase pe scena politică.

Ea, această speranță, n-ar fi devenit ambiție, dacă între timp nu s-ar fi petrecut cîteva fapte greu de calculat în 2014:

1. Incredibila mediocritate a lui Klaus Iohannis. Refuzul președintelui de a sta de vorbă cu Poporul, limitarea aparițiilor sale mediatice la măcăneli de rață mecanică, prestația de starletă fără talent a soției Carmen Iohannis, zisă și Răvășitoarea, sînt tot atîtea elemente care au creat acolo unde trebuia să fie Dealul Cotrocenilor în politica românească o groapă în care nici măcar noroi nu e.

Așa cum s-a văzut în cazul Crizei Refugiaților, Traian Băsescu se manifestă în spațiul mediatic în postura de fost președinte. Și cum președintele în exercițiu lipsește de la întîlnirea cu Poporul, cel care-i ține locul e Traian Băsescu. E lesne de imaginat ce-ar fi fost dacă Klaus Iohannis ar fi îndeplinit minimele condiții de explicare și justificare în fața opiniei publice, condiții fără de care azi nu se mai poate conduce nici măcar un cătun, d-apoi o țară. Traian Băsescu n-ar mai fi avut la dispoziție scena goală pe care să se manifeste ca președinte de facto în materie de opinii românești.

2. Absența unui lider veritabil al PNL. Traian Băsescu e un politician de Dreapta. Prin unificarea PDL și PNL, dar mai ales prin impunerea în fruntea PNL a Favoritei lui Klaus Iohannis, Alina Gorghiu, principalul partid de Opoziție e lipsit de un Lider. Nici Vasile Blaga, bun administrator de bloc, nici Alina Gorghiu, lipsită dramatic de înzestrare pentru politică, nu pot țin locul lui Călin Popescu Tăriceanu sau lui Crin Antonescu. Prin urmare, pe partea Dreaptă a scenei noastre politice Golul e și mai mare din cauza absenței unui lider veritabil. Să ne imaginăm ce-ar fi însemnat rămînerea lui Crin Antonescu în fruntea PNL. Pe lîngă spectacolele mediatice de excepție, Crin Antonescu ar fi fost suficient de puternic pentru ca un Traian Băsescu să fie pus în plan secund ca lider politic.

3. Abuzurile juridice și abuzurile mediatice ivite după plecarea de la Cotroceni împotriva lui Traian Băsescu. Tudor Arghezi scria în tableta Cap de om din Dimineața, 23 iulie 1933, despre rolul înjurăturii în afirmarea politicianului:

"Să nu te porcăiască nimeni o viață întreagă, să nu fi scris niciodată nimeni, negru pe alb, că ești cel puțin un escroc, un bandit sau un asasin, este să fii redus la rolul de vată hidrofilă, bună la dulap pentru caz de accident anodin: rosătura pantalonului sau jumuleala degetului din pantofi.”

Și după plecarea de la Cotroceni, Traian Băsescu a fost și este atacat sălbatic de trompetele PSD – Antena 3 și România tv. Premierul Victor Ponta, trecînd cu vederea în chip intenționat că la Cotroceni e altcineva, se războiește cu Traian Băsescu. Doar cu Traian Băsescu. La comanda lui Victor Ponta, Parchetul General, repartizat PSD prin negustoria dintre Traian Băsescu și Victor Ponta, i-a redeschis lui Traian Băsescu dosare într-o succesiune explozivă. Gabriela Firea, uitînd că e lider PSD și nu una dintre fecioarele destinate de Alah ulterior teroriștilor sinucigași, continuă procesul absurd cu Traian Băsescu. Un proces care, fără voia minților mai lucide din PSD, face din fostul președinte adversarul spectaculos al partidului de guvernămînt.

Mai mult decît toți oamenii politici băștinași, Traian Băsescu se hrănește din adversitatea fățișă. Spirit polemic, fostul președinte se simte bine doar în posturi de ins pus la zid, situații în care alții ar claca pe cînd el tocmai atunci își mobilizează energiile. Experiența Corneliu Vadim Tudor ne-a demonstrat că scandalul public poate fi util unui politician. De aceea, fostul lider extremist se îngrijea să provoace el scandalurile care-l țineau în prim-planul atenției publice. Traian Băsescu nu trebuie să-și facă griji din partea asta. Adversarii săi din politică și din presă îl țin în centrul atenției prin scandalurile în care-l implică, ba mai mult, întrețin imaginea de personaj ieșit din comun, împotriva căruia se consumă energii uriașe.

4. Păstrarea în toate funcțiile cheie ale Sistemului a oamenilor lui Traian Băsescu. Desigur, în politică nu există recunoștință. E greu de crezut că oamenii promovați spectaculos de Traian Băsescu au complexe cînd e vorba să-i dea un picior în fund. Ar face-o bucuroși, dacă Traian Băsescu n-ar deține despre ei secrete teribile, a căror trădare publică i-ar putea costa posturile. La înscrierea în PMP Traian Băsescu a declarat drept punct esențial de program politic lupta împotriva Sistemului. Dacă urmărim mai atenți această luptă, dusă de Traian Băsescu și pînă acum, vom observa că ea s-a limitat la declarații răsunătoare, dar toate păstrate în planul generalităților. Adevăratele lovituri din partea lui Traian Băsescu ar fi dezvăluirile incomode despre cei care conduc Sistemul, mai toți puși de Traian Băsescu. Cîtă vreme aceste dezvăluiri sînt evitate cu brio, sub pretextul că un fost președinte nu spune nici în Memorii ce s-a întîmplat în cabinetul prezidențial, relația sa cu Sistemul va fi cel mult o sîcîire reciprocă, în nici un caz, un Război.

5. Nu în ultimul rînd, la decizia de revenire în politică a lui Traian Băsescu a contribuit și Binomul SRI-DNA. Dacă n-ai ști ce se spune în tîrg despre cei doi, ai crede că năpustirea Binomului asupra Elenei Udrea a fost pusă la cale împreună cu Traian Băsescu sau cel puțin, de dragul lui Traian Băsescu. După alegeri, Elena Udrea a rămas președinta PMP. Să ne jucăm un pic cu imaginația. Ar mai fi putut deveni președinte al PMP Traian Băsescu dacă Elena Udrea nu era arestată preventiv? Firește că nu. Traian Băsescu n-ar mai fi putut da nici măcar pe la sediul PMP, dacă ne gîndim la riscurile de imagine.

Sînt și alte note ale împrejurărilor istorice care au înlesnit decizia lui Traian Băsescu de a reveni în politica activă ca șef de partid.

Împrejurările au fost favorabile unei decizii personale.

Ele, împrejurările, sînt favorabile și unei ascensiuni a lui Traian Băsescu în ipostaza de simplu politician după ce a fost, timp de 10 ani, președintele Absolut al României.