ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Pentru a-l da jos pe Victor Ponta, Liviu Dragnea așteaptă un gest de la Cotroceni. Va aștepta mult și bine!

Joi, 17 septembrie 2015, de la 11 la 12 noaptea (cînd pînă şi pendulele cu cuc picotesc), am discutat cu Cătălin Striblea, la B1tv, despre ce-ar trebui să facă acum, cînd Victor Ponta a fost trimis în judecată, Klaus Iohannis, presupus preşedinte al României. Ne-am apropiat de acest subiect din trei motive:

1. DNA anunţase trimiterea în judecată a lui Victor Ponta, în cadrul Operaţiunii Să-i dăm Șefului Guvernul Meu! declanşată de Binomul SRI-DNA în 5 iunie 2015. 2. În Declaraţia de presă ținută după şedința CSAT, declaraţie amînată printr-un anunţ public al Preşedinţiei pe motiv că se aşteaptă  coborîrea lui Vadim Tudor în groapă, Klaus Iohannis se pronunţase în chestiunea trimiterii în judecată a lui Victor Ponta. 3. Înaintea  colocviului nostru, îi acordase lui Cătălin Striblea un interviu nimeni altul decît Liviu Dragnea, cel în care toţi adversarii lui Victor Ponta din politică, din presă şi din toate bodegile de pe marginea drumului şi-au pus speranţa unei scoateri din joc a premierului. Despre anunţul DNA mare lucru nu e de spus. El era previzibil. Nu atît din Dosar, catastrofal, subţire, redus la cîteva hîrtii cu proza năroadă a procurorului Jean Uncheşelu, un nou oportunist dispus să tragă apa după Codruţa Kovesi, cît dintr-un adevăr. O dată începută Operaţiunea împotriva lui Victor Ponta era greu de crezut că se va da înapoi, altfel spus că DNA va face gestul corect, de bun-simţ, de-al scoate pe premier de sub urmărire penală. Intervenţia lui Klaus Iohannis după trimiterea lui Victor Ponta  în judecată a primit toate notele de comic gen soldatul Svejk ale prestaţiilor publice prezidenţiale. Statementul a fost dedicat, cum era previzibil, marii probleme a imigranţilor, mai precis a acceptării de către România a cotei vîrîte pe gît de către Uniunea Europeană.  La finele Declaraţiei, după formula vagonului cu paie ataşat la o garnitură  cu automobile de lux, Klaus Iohannis a zis, cu vădite note de măcănit, următoarele despre trimiterea în judecată: „În fine, în timpul CSAT-ului pe media a apărut o ştire pe care vreau să o comentez doar foarte pe scurt. Mă refer la trimiterea în judecată a Primului-ministru în dosarul în care este acuzat de anumite fapte penale. Situaţia, după părerea mea, este din ce în ce mai problematică pentru Primul-ministru, este din ce în ce mai problematică pentru guvern şi din ce în ce mai problematică pentru PSD. Dar, trebuie să recunoaştem că imaginea României are foarte mult de suferit de pe urma acestei chestiuni. Sper să se analizeze situaţia cu toată răspunderea şi cei care pot veni cu soluţii, să vină cu soluţii. Părerea mea nu s-a schimbat, soluţia ar fi cu siguranţă, cea mai simplă soluţie ar fi, cu siguranţă, cea pe care am propus-o şi în iunie.” Fie şi la o simplă vedere, vorbele sînt ca vata medicinală folosită. Deopotrivă cîlţoase, deopotrivă de nici un folos. Pe parcursul interviului cu Liviu Dragnea de la B1tv s-a abordat, în chip inevitabil, situaţia din PSD şi de la nivelul Guvernării după trimiterea lui Victor Ponta în judecată. Preşedintele PSD a lăsat să se înţeleagă că PSD nu-şi poate permite o plecare a lui Victor Ponta din fruntea Guvernului cîtă vreme asta ar însemna plecarea partidului de la Guvernare: „O plecare a lui Victor Ponta din fruntea Guvernului poate să pună partidul într-o situaţie dificilă, în sensul că nu avem nici o garanţie că preşedintele Iohannis va desemna un candidat de prim-ministru tot de la PSD. (…) Domnul Oprea cred că poate să facă faţă funcţiei de prim-ministru, are suficientă experienţă, a şi gestionat foarte multe situaţii, dar părerea mea e că domnul Oprea poate fi un prim-ministru bun, dar din punct de vedere politic, PSD nu poate rămîne într-un guvern în care premierul nu e stabilit de PSD. Politic nu se poate”.  După opinia mea, această declaraţie e un moment cheie pentru tranşarea fierturii  nesărate care a devenit, în ultimul timp, scena noastră politică.  Plecînd de la premisa că Liviu Dragnea nu putea spune pe faţă ceea ce ascunde declaraţia, am zis în discuţia cu Cătălin Striblea că preşedintele PSD dă un mesaj fără echivoc lui Klaus Iohannis. Sîntem gata să ne debarăsăm de Victor Ponta dacă te angajezi că premierul nominalizat va fi tot de la PSD! Atenţie! Nu din Coaliţie, gen, Gabriel Oprea, ci din PSD. Condiţia pusă de Liviu Dragnea e firească, explicabilă. Noua echipă a PSD, condusă de Liviu Dragnea, nu poate risca plecarea partidului de la Guvernare prin scoaterea din joc a lui Victor Ponta. Pentru această echipă vine marele examen al Congresului PSD. Dacă la Congres, PSD e în Opoziţie, preşedintele partidului va fi ales, în uralele delegaţilor, nimeni altul decît premierul demis Victor Ponta. Dar chiar dacă şi pînă la Congres nu s-ar tranşa chestiunea premierului, Liviu Dragnea va fi obligat şi după Congres să-l ţină pe Victor Ponta în fotoliul de la Victoria şi dacă ar trebui pentru asta să ia locul unuia  dintre picioarele fotoliului. Mai mult sau mai puţin subtil, Liviu Dragnea i-a transmis lui Klaus Iohannis un mesaj hotărîtor: Dacă vrei să scapi de Victor Ponta, dă un semn public, echivalent cu un angajament că vei nominaliza premierul tot de la PSD! Cu Cătălin Striblea ne-am bălăbănit asupra întrebării: Cum să dea un semnal Klaus Iohannis? Plecasem amîndoi de la premisa că demisia lui Victor Ponta e o chestiune de siguranţă naţională. Aşa cum am scris în Evenimentul zilei, Victor Ponta de azi, ca premier, nu mai are autoritatea cerută de fişa postului. Nu pentru că – aşa cum bla-bla-gesc ofiţerii acoperiţi din presă – imaginea României e ciobită rău, nu pentru că Binomul SRI-DNA e întruchiparea lui Dumnezeu pe tărîm mioritic, ci pentru că Victor Ponta e consumat total din punct de politic. Pe de o parte, pentru că Liviu Dragnea îl ţine în lesă, pe de alta, pentru că epopeea judiciară implică multe momente umilitoare pentru un premier în cazul căruia autoritatea e principala armă. Eu nu spun – ca alţii – că Victor Ponta n-are viitor politic. Eu spun că-n destinul său acest moment e unul crucial.  Ori pleacă din fruntea Guvernului şi are şanse să renască, ori rămîne şi agonia supravieţuirii cu orice preţ ar putea să-l coste viitorul politic. În aceste condiții – am zis la tv – Klaus Iohannis are datoria de interes naţional de a-l trece pe Victor Ponta pe linie moartă. În condiţiile actuale, fără garanţia dată PSD că premierul desemnat va fi tot de la acest partid, Liviu Dragnea şi echipa sa se vor bate din răsputeri ca Victor Ponta să rămînă premier. Că preşedintele trebuie să dea această garanţie în condiţiile actuale, împrospătarea de la nivelul şefiei Guvernului fiind o chestiune care ţine nu doar de problemele lui Victor Ponta, dar şi de nevoia unui suflu nou, pe care-l poate da doar un nou premier, după ce Victor Ponta s-a erodat în cei trei ani şi ceva de guvernare, am căzut de acord cu Cătălin Striblea. A rămas în discuţie formula aleasă de Klaus Iohannis pentru a da un semnal PSD că premierul va fi desemnat tot din acest partid. N-am ajuns cu Cătălin Striblea la un acord asupra trucului folosit. El credea că se va apela din nou la manevra infantilă (infantilă, după mine, după el!) din cazul Ordonanţei de urgenţă care i-a triplat preşedintelui salariu de bugetar de lux şi anume răspunsul la o întrebare deja pusă de Dan Mihalache în gura unui reporter care leneveşte pe lîngă Cotroceni. Fără a exclude  trucul acesta facil, eu susţineam că preşedintele va trebui să ţină o Conferinţă de presă în care să explice nevoia de a-l schimba pe Victor Ponta cu un lider de la PSD. Ar fi – am continuat eu – şi semnul unei conştiinţe a interesului naţional (interesul naţional de a adevăratelea, nu cel invocat de UNPR), dat fiind că România numai de o criză politică n-are nevoie acum. M-am culcat cu credinţa că preşedintele,  presupus cu  minime  înzestrări de  conducător de ţară, va rezolva criza produsă de  agonia politică a lui Victor Ponta prin păstrarea actualei Coaliţii, renunţînd la  decizia de a pune un Guvern PNL, sugerată, dacă nu chiar impusă de Sistem.   A doua zi, dimineaţa, am citit comentariul lui Dan Andronic. Spre deosebire de mine,  Dan Andronic era sceptic în privinţa unui gest de a desemna ca premier tot pe cineva de la PSD. Spre deosebire de alte dăţi, nu m-am grăbit să-l bombăn  polemic pe Dan Andronic. Şi asta pentru că din cîte mi-am dat seama imediat, Dan Andronic făcuse ceea ce ar fi trebuit să fac eu înainte de  a mă păreri ( verb născoci de mine, pentru că mi-e lene să scriu a-mi da cu părerea): Citise  textele iscălite de ofiţerii acoperiţi din presă! Aceste texte – aşa cum am semnalat şi eu – trădează imediat planurile Poliţiei politice, cea care conduce ţara după modelul Gărzilor prezidenţiale, conduse în țări precum Burkina Faso  de sergenţi majori mesianici. Dan Andronic semnala în comentariul său că toţi ofiţerii acoperiţi au scris, unul după altul, după cum a sunat goarna la Cazarmă, că Victor Ponta are un răgaz dinspre preşedinte, care preşedinte – vezi Doamne! – merge la ONU şi nu poate să fie acolo cu un premier demis bla-bla-bla. Dan Andronic avea dreptate. Klaus Iohannis nu va desemna în veci un premier de la PSD. Operaţiunea – asta e părerea mea, nu a lui Dan Andronic – DNA – ghioagă pentru a rupe picioarele fotoliului guvernamental în care stă Victor Ponta – a fost declanşată cu scopul clar de a aduce la Victoria Guvernul Meu. Şi sergenţii  majori mesianici şi Klaus Iohannis şi presa  Binomului SRI-DNA au nevoie de  bani negri.  Partidul lui Vasile Blaga, cu o vastă experienţă în jefuirea directă a bugetului, aşa cum s-a văzut din  Cazul ANPR, caz indiscutabil de Crimă organizată la nivel de Guvern,  poate face rost de banii negri din care să se mai îmbogăţească generalii din Servicii, locotenţii din presă, procurorii DNA şi  dubla camarilă prezidenţială – una a lui Klaus Iohannis, soţul şi cealaltă a lui Carmen Iohannis,  soţia. Prin urmare, Operaţiunea, odată începută, continuă. I se pregăteşte lui Victor Ponta un nou dosar penal menit a cere din  nou ridicarea imunităţii. Şi dacă Parlamentul respinge cererea, i se vor născoci alte şi alte dosare penale. Cînd vine vorba de abuzuri fantezia Poliţiei politice prezidenţiale e  fără hotare.