Editura Evenimentul si Capital

ROMÂNIA LUI CRISTOIU: Nu va trece mult şi ăştia vor corupe şi Buletinul Meteorologic!

13-02/cristoiu_01-465x390
Autor: | | 94 Comentarii | 4928 Vizualizari

Comentariile dedicate lui Gabriel Garcia Marquez au înfăţişat declaraţia marelui scriitor că el a fost doar un jurnalist drept expresia unei false modestii, care-i apucă pe artiştii de geniu, conştienţi că nimeni nu-i va lua în serios auzindu-i.

Numai că, în fapt, Gabriel Garcia Marquez spunea adevărul. Ca toţi marii scriitori consacraţi în literatură de realităţile aparte ale unei ţări, ale unei zone, ale unui moment – de la Gogol pînă la Caragiale – Marquez n-a făcut altceva decît să transcrie, exagerînd puţin, realităţile fantasmagonice ale Caraibelor. Într-un eseu mai vechi de-al meu despre Cuba intitulat ”Cînd șeful statului joacă de două ori la Loto”, desprindeam din Istoria Cubei de dinainte de Război proporţiile halucinate ale Corupţiei la nivel înalt:

Alfredo Zayas y Alonso cîştigă prezidenţialele din 1920. Pe 20 mai 1921, îşi ia în primire postul. Pînă în 1923 are timp să se îmbogăţească peste puterile omeneşti. Dar şi să se dedea la acte de corupţie inimaginabile la alţi scriitori decît Marquez. (…) Astfel, deşi şef al statului, Zayas joacă la Loto şi cîştigă de două ori lozul cel mare. După ce-şi aranjează o statuie chiar în viaţă fiind, el emite un decret prin care devine istoricul oficial al Cubei, după încheierea mandatului, cu un salariu de 500 de pesos pe lună. (…) De proporţii marqueziene e şi procesul care i se intentează preşedintelui Ramon Grau San Martin (1944-1948) de către preşedinţia următoare, a lui Carlos Prio Socarras (1948-1952). Grau şi alţi membri ai guvernului sînt inculpaţi pentru deturnarea sumei de 174 milioane de pesos. Într-o noapte însă cele 6232 de dosare ale anchetei conţinînd probe irefutabile sînt furate de indivizi mascaţi. Şi furate au rămas.

În toamna lui 1958, Armata lui Batista e în debandadă. Suspectîndu-i pe ofiţerii superiori că pregătesc un puci, Batista, destituie şi arestează pe capete. Cinstiţii îşi părăsesc posturile.

Rămîn în funcţii doar cei care vor să se îmbogăţească repede.

Cum?

În stil marquezian.

Încasarea soldelor militarilor morţi în bătălia cu Armata Rebelă.

Militari pe care-i dau vii luni întregi. Avea nevoie un scriitor să născocească astfel de realități? Fireşte că nu. Ele au existat. Unui mare scriitor nu-i rămînea decît să-le transcrie. Gabriel Garcia Marquez a murit.

El a avut astfel un dublu ghinion:

1) Să nu fi fost scriitor român.

2) Să nu fi apucat ziua de marţi, 29 aprilie 2014, gazda unei întîmplări în stil Caraibe.

Şi anume:

Un judecător de la Curtea de Apel – Stan Mustaţă – a fost reţinut de Procurorii DNA în biroul său cu puţin înainte de a intra în sala de judecată.

Pentru ca absurdul să fie cu adevărat marquezian, cel care urma să fie judecat – Dan Voiculescu – a făcut plîngere la parchetul General, la Ministerul de Justiție împotriva procurorilor DNA, pentru că n-au dat judecătorului răgazul de a-l judeca pe el, Dan Voiculescu.

Admiţînd posibilitatea ca judecătorul Stan Mustaţă să fi confirmat sentinţa Tribunalului Bucureşti de condamnare a lui Dan Voiculescu la 5 ani cu executare, gestul lui Dan Voiculescu e rupt din realitatea marqueziană a Caraibelor.

Sa NU mai faci asta, cand te spovedesti! Pacatul pe care nici nu il stiai!

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI