ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Klaus Iohannis i-a pus pe liderii PNL să lingă azi acolo unde au vomat ieri

La emisiunea Lumini și umbre, realizată de Dan Andronic pe B1tv, sîmbătă, 4 iulie 2015, am făcut vorbire despre incredibila păcăleală care a fost, pentru noi toți, angajamentul lui Klaus Iohannis, din campanie că va face Un altfel de politică.

De șase luni, de cînd e președinte, atît el,  cît și PNL, alintat de el drept Partidul Meu, promovează cu sîrg o politică prin nimic mai bună decît politica anterioară, ba chiar, dacă luăm în considerare secretomania, întemeierea deciziilor pe intervenția instituțiilor de forță, în frunte cu Binomul SRI-DNA, în viața politică a țării, refuzul constant, sfidător, de a dialoga cu Poporul, putem vorbi chiar de o politică mai rea decît cea de pînă acum după decembrie 1989. Așa cum am încercat să explic într-un text prefațator al emisiunii, publicat sîmbătă dimineața pe cristoiublog.ro, angajamentul lui Klaus Iohannis mi s-a părut, cînd am luat cunoștință de el, de o importanță crucială pentru ceea ce am putea numi Intrarea în veac a României, altfel spus, pentru racordarea vieții noastre social-politice la standardele democrațiilor europene.

Ce a fost și este, din păcate, Politica la noi, după 25 de ani de tranziție?

Un teritoriu de care mulți oameni competenți, care ar putea face ceva în politică, privesc cu scîrbă, deoarece a fi politician român reclamă coborîrea omului cinstit la nivel de prostituată. Dintre lucrurile care au făcut ca Politica să fie privită ca un Bordel mai aparte, fără felinar, dar activînd în plină lumină mediatică, aș enumera, alături de constrîngerea de a duce oala de noapte a șefilor, de a spune ceea ce nu crezi, pentru că așa ordonă Partidul, și cerința de a-i urma cu sfințenie pe Ștabii Partidului în uluitoarele lor schimbări de alianțe și de poziții.

Singura fotografie cu Sfinxul din Bucegi în 1896. Avea mustață și plete. Transformări uimitoare

Netflix, încă o lovitură cu un nou film. Ingredientele succesului: Dragoste, supraviețuire și o crimă misterioasă

Îi spuneam lui Dan Andronic în emisiune: „Eu nu m-aș înscrie într-un partid nici dacă m-ar împușca. (...) Cum să mă duc eu undeva, să mă duc într-un partid, da, și acum o săptămînă, sau acum o lună spuneam despre PDL că sînt ticăloși, că nu știu ce, că să-i mănînce moartea, că să-i ia moartea, iar deodată vin și-i cînt. Adică, aceste oscilații nu fac parte dintr-o altfel de politică. De aceea, nici nu mai vin oamenii normali. Ați văzut și dumneavoastră, mă duc la cîte un talk-show și vezi pe ăla care pînă mai ieri era alături de PSD, apropo de PNL, se pupau erau bot în bot, înjura PDL-ul, acum este invers. Sînt bot în bot cu PDL-ul și înjură PSD-ul.” Într-adevăr, rămîi cu gura căscată văzînd cum liderii PNL, pînă mai ieri clăbucind de acuzații la adresa liderilor PDL, stau acum umăr la umăr în beștelirea liderilor PSD, cu care pînă mai ieri erau umăr la umăr împotriva liderilor PDL. Acest fel de a face politică a dus la scîrba față de politică a oamenilor cinstiți, a tinerilor îndeosebi, scîrbă concretizată în formulări gen Politica e o curvă, Bordelul politic. Prin angajamentul că va impune Un altfel de politică, Klaus Iohannis părea decis să schimbe din temelii Politica postdecembristă. Angajamentul, respectat, ar fi însemnat, dacă nu renunțarea la toate blestematele năravuri ale politicianismului românesc, reînviate după căderea comunismului, atunci măcar la unele, cele mai scîrboase, între care, la loc de frunte se situează, halucinantele schimbări de poziție față de un partid, față de un om, față de o teză. S-a concretizat cît de cît acest angajament al lui Klaus Iohannis? Ultima ispravă a președintelui, cea de a-l desemna pe MRU drept candidat la șefia SIE, dar mai ales cea de a impune PNL nu numai să-l voteze în Parlament, dar și să se bată în spațiul public pentru MRU, ne dovedește, fără putință de tăgadă, că făgăduiala Un alt fel de politică a fost o enormă, o strălucită păcăleală electorală. Să lăsăm deoparte faptul că, potrivit mărturiilor făcute în public de liderii PNL, președintele n-a consultat PNL înainte de a decide numele lui MRU. Un altfel de politică ar fi însemnat și respectul președintelui față de partidul care l-a propulsat la Cotroceni. De la Traian Băsescu însă, Klaus Iohannis a luat disprețul față de lideri ai partidului care l-a făcut cîștigător. Ceva gen, Să mănînce rahat, că le place! Impunînd PNL susținerea lui MRU, Klaus Iohannis a constrîns PNL să concretizeze năravul politicianist românesc de a linge acolo unde ai scuipat. 27 aprilie 2012. Instalat doar de două luni sub semnul unei înnoiri a clasei politice, Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu cade în urma unei Moțiuni de cenzură depuse de USL, Coaliție alcătuită din PSD și PNL. Textul Moțiunii acuză Guvernul MRU de a fi cedat unui triplu șantaj: „• Guvernul a cedat şantajului unor grupuri de interese, privatizand companii de stat şi acordînd licenţe de exploatare pentru resurse importante, fără dezbatere publică, fără transparenţă şi încălcînd legea. • Guvernul a cedat şantajului PDL, alocînd clientelei de partid fonduri importante de la buget, înainte de alegeri. • Guvernul a cedat şantajului PDL şi a încălcat principiul autonomiei universitare în cazul UMF Târgu Mureş – o decizie care readuce în România teme ale trecutului.” Din cîte se vede la punctul unu, guvernul condus de MRU e acuzat de a fi cedat șantajului unor grupuri de interese. Acuzația primește o gravitate neobișnuită în clipa cînd Moțiunea precizează și compania la al cărei șantaj a cedat Guvernul: „În 20 martie a.c., Guvernul a aprobat 3 hotărîri ale Guvernului prin care se încheiau acorduri petroliere de concesiune către compania americană Chevron, pentru explorare-dezvoltare-exploatare a gazelor de şist în Dobrogea. Prima întrebare care se pune este de ce Guvernul a aprobat acorduri petroliere cu o singură companie, deşi mai existau şi alte companii care ar fi dorit să încheie astfel de acorduri petroliere cu autorităţile române. A doua întrebare este care este nivelul de secretizare pentru fiecare acord dintre cele menţionate şi prin ce act a fost secretizat fiecare acord.” Deși n-o spune direct, Moțiunea denunță Guvernul și, evident, pe premierul Mihai Răzvan Ungureanu de fi încheiat acorduri secrete cu companii străine în dauna intereselor noastre naționale. Dacă ar fi să credem Moțiunii, MRU trebuia nu numai dat jos din fruntea Guvernului, dar și supus unei investigații din partea SRI pentru a se vedea adevăratele motive care au stat la baza bunăvoinței sale criminale față de o firmă străină. 30 iunie 2015. Camerele Parlamentului reunite în ședință comună îl votează pe MRU director la SIE. Artizanii acestei decizii nu sînt alții decît liderii PNL. Ei și-au mobilizat parlamentarii sub amenințarea excluderii din partid dacă absentează de la vot; ei au negociat cu alte grupuri parlamentare votarea lui MRU; ei au dus o spectaculoasă bătălie mediatică pentru a convinge opinia publică de cît de bun e MRU ca director la SIE. Una dintre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească directorul SIE, ca șef al spionajului extern, rămîne absența oricărei suspiciuni că ar ceda șantajului străin, convingerea că e devotat interesului național. Cu trei ani în urmă, liderii PNL îl acuzau pe MRU de trădare a interesului național în favoarea unor grupuri de interese străine prin încheierea de acorduri secrete prin care se concesionau pe șest bogățiile naturale ale patriei. Acum aceeași lideri nu numai că l-au votat șef la SIE, dar mai mult s-au războit în spațiul public cu toți cei care-l suspectau pe MRU în planul interesului național. Unde au vomat ieri, liderii PNL ling azi. Și nu numai că ling, dar și strigă din cînd în cînd: Tare ne mai place! Să trăiască Klaus Iohannis, pentru că ne-a pus să facem asta!