Valorizîndu-l drept istoric, am reprodus pe cristoiublog.ro, reluat și de Evenimentul zilei la rubrica Gîndul lui Cristoiu, discursul ținut de Cristina Tarcea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție la paranghelia de tip publicitar care a fost ceea ce s-a numit oficial Bilanțul DNA din 28 februarie 2018.

Codruța Kovesi a ajuns, grație unui incredibil Cult al personalității, o persoană disputată mai pătimaș în spațiul public decît meciul de Cupă Steaua - Dinamo.

Asta a făcut ca discursul Cristinei Tarcea să fie interpretat atît de fanii, cît și de dușmanii Codruței Kovesi drept un ghiont dat șefei DNA. Infanteriștii Neprețuitei din Divizia Presă, în frunte cu Unitatea Militară de elită Digi24, au trecut cu vederea discursul potrivit șmecheriei cu știrea care nu ne convine e o ştire care nu există.

Dușmanii Codruței Kovesi au cultivat discursul sub semnul unei poziții antiKovesi. Și unii și alții stîlcesc propagandistic intervenția la Bilanțul DNA a Cristinei Tarcea.

Discursul e istoric, pentru că șefa ÎCCJ a pus capăt prin el uneia dintre cele mai respingătoare tradiții din ultimul timp - transformarea Bilanțurilor DNA într-o sărbătoare națională.

Cu un an în urmă, pe 24 februarie 2017, scriam sub titlul Ședința de bilanț a DNA - un Congres PCR cu o Codruța Kovesi pe post de Tovarășul și Tovarășa la un loc:

Joi, 23 februarie 2017, a avut loc la Bucureşti ședința de Bilanţ a DNA pe anul 2016. (…) Bilanţul unui Departament al Parchetului General, prin nimic deosebit constituţional de un alt departament, DIICOT, de exemplu, ar trebui să fie un moment strict profesional. Cu toate acestea, ca şi în alţi ani, Bilanţul DNA pe 2016 a luat înfățișarea unui eveniment de excepţie, cu vădite conotaţii de sărbătoare naţională. Invitații, unii dintre ei fără niciun rost la Bilanțul unui Departament dintr-o instituție de forță - președintele României, ministrul Justiției, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție - s-au rezumat la Mesaje festiviste, în genul celor zise de oaspeții la o tăiere de moț. Nici măcar o şedinţă Comună a Senatului şi Camerei Deputaţilor consacrată – să admitem ipoteza – readucerii Basarabiei la Patria Mamă n-ar fi avut notele de moment sărbătoresc, cu semnificaţii de eveniment crestat pe răbojul Istoriei Naţionale, precum bilanţul DNA de joi, 23 februarie 2017. Poate doar şedinţele festive ale Marii Adunări Naţionale pentru proclamarea lui Nicolae Ceauşescu preşedinte al României să mai fi avut astfel de note tipice unui moment pe care propaganda oficială ţine morţiş să-l spînzure pe fundalul Istoriei.”

Aș fi scris la fel și despre Bilanțul din ziua de miercuri, 28 februarie 2018, dacă n-ar fi fost Discursul Cristinei Tarcea:

„Un moment de o deosebită valoare etică prin îndrăzneala de a pune o picătură de amar în butoiul de apă îndulcită cu zahăr care a fost atmosfera de la Bilanț.”

Discursul e istoric prin ceea ce am numit în comentariul meu drept semnalul de alarmă tras de un magistrat de prestigiul Cristinei Tarcea asupra Crizei de încredere prin care trece Justiția română în prezent.

Klaus Iohannis vrea să ne convingă că dezvăluirile despre abuzurile procurorilor interlopi de la DNA sunt niște fleacuri, deoarece ele sunt făcute de penali. Crede Klaus Iohannis o asemenea neghiobie? Habar n-am. Sigur e însă că o simplă iscodire a stării de spirit a populației va descoperi nu fără surprindere efectele devastatoare ale dezvăluirilor asupra încrederii de care se bucură Justiția în România ultimului timp.

Și asta din mai multe motive: 1. E vorba de dezvăluiri constînd în probe audio-video. O înregistrare cu unul dintre interlopii de la Ploiești bate la scor toate măcănelile lui Klaus Iohannis despre penalii care nu trebuie luați în seamă.

2. Scandalul Ploiești e singurul scandal postdecembrist în care șefa DNA, Procurorul General, președintele Republicii, ambasadorul american la București, înalte autorități, în loc să ceară măsuri drastice, se zbat să vîre murdăria sub preș.

Experiența istorică de pînă acum i-a convins pe români că această protecție de care se bucură la cel mai înalt nivel niște funcționari publici e nefirească. De-a lungul postdecembrismului au fost miniștri, premieri, înalți demnitari care au fost forțați să demisioneze pentru lucruri infinit mai puțin grave.

3. Dezvăluirile în materie de abuzuri ale DNA nu numai la Ploiești cad pe fundalul imaginii dezastruoase a magistraților în rîndul opiniei publice. Majoritatea plîngerilor care mi se adresează din partea necunoscuților se referă la anchete ale procurorilor și la sentințe considerate nedrepte. Oamenii simpli se confruntă cu abuzuri ale procurorilor și cu sentințe nedrepte date de judecători în procese civile, penale, de contencios administrativ. Dezvăluirile în legătură cu procurorii DNA, cu judecătorii din cîmpul tactic sunt percepute de oamenii simpli drept confirmări ale viziunii lor asupra Justiției, ca un spațiu al abuzurilor, al nedreptăților.

Discursul Cristinei Tarcea nu se referă la aceste dezvăluiri. Șefa ÎCCJ nu le cauționează, cum nu cauționează nici dezbaterile seară de seară pe televiziunile de știri ale anchetelor și proceselor în curs. Nu întîmplător ea a remarcat, cu o superbă ironie, că:

„(…) trăim un moment în care România întreagă parcurge un curs intensiv de drept, curs predat nu de teoreticieni ai dreptului, ci de persoane care au interes în soluţionarea propriilor cauze şi de persoane care nu au absolvit niciodată cursurile unei facultăţi de drept. Și mai cu seamă, trăim într-un prezent în care se încearcă inocularea ideii că Justiţia nu trebuie realizată potrivit principiilor de drept general consacrate, ci potrivit indicaţiilor care se desprind din acest curs intensiv de drept, la care participă toată ţara.”

Acest fapt e sesizat și de apărătorii Codruței Kovesi. Numai că șefa ÎCCJ caută să descopere și de ce întreaga țară se uită la acest curs intensiv de drept. Aceasta, deoarece, știm de la politicienii lucizi, o realitate nu se corectează prin simpla ei denunțare ca negativă. Trebuie să vedem și cauzele acestei realități. Și Cristina Tarcea sesizează cu profunzime principala cauză a pasiunii naționale cu care e urmărit acest curs: „Cred că ultima perioadă pe care am parcurs-o și mai ales ultimul an au dovedit din plin cât de mult rău pot să facă justiției comportamente neadecvate sau chiar nelegale, comportamente cu nobila misiune de a înfăptui justiția.”

În chip magistral, Cristina Tarcea sesizează și subliniază cel mai periculos fenomen cu care se confruntă Justiția română în ultimul timp:

 Criza de încredere:

„Pentru că nu putem să ne prefacem că nu vedem atunci când sămînța neîncrederii a fost sădită și din păcate începe să dea roade.”

Dacă ar fi să-l credem pe Klaus Iohannis această Criză de neîncredere își are cauza exclusivă în manipulările făcute de penali și de slugile penalilor din presă. Dovedindu-se infinit mai lucidă decît cel ce se pretinde a fi președintele României, Cristina Tarcea atrage atenția asupra cauzei reale, ținînd de sistemul de Justiție din România:

„De aceeea, eu cred că este momentul – înlăturînd tot ceea ce este minciună şi manipulare în spaţiul public și știți și dvs poate chiar mai bine decât mine cît de multă minciună și manipulare este în spațiul public – să observăm obiectiv şi imparţial cauzele dinăuntru, din interiorul sistemului nostru, acele cauze care sunt de natură a genera suspiciune şi neîncredere şi să le înlăturăm. Cred că ați observat că mă refer în general la Justiție, nu mă refer doar la procurori. Aceleași lucruri sunt valabile și pentru judecători.”

Marii, adevărații judecători, cei stăpîniți, ca și adevărații profesioniști din alte domenii – presă, de exemplu – de orgoliul profesiei, știu că nimic nu poate fi grav pentru profesia pe care ei o iubesc și o slujesc zi de zi decît suspiciunea și neîncrederea cetățenilor față de Justiție, față de corectitudinea anchetelor făcute de procurori, în dreptatea din sentințe, în echidistanța judecătorului.

E mai mult decît interesant că, deși procurorii interlopi de la Ploiești pun la îndoială în ochii opiniei publice corectitudinea și profesionalismul tuturor procurorilor din România, n-am văzut nici o intervenție publică a unui procuror dacă nu de condamnare, atunci de disociere de abuzurile comise de cei de la Ploiești. Magistrații adevărați au început să se neliniștească.

O dovedește discursul Cristinei Tarcea. Discurs care mai arată, în chip salutar, că adevărații magistrați sunt conștienți că temeiurile Crizei trebuie căutate în primul rînd în comportamentele neadecvate, chiar nelegale, ale unor lucrători din Justiție.

Și cîtă vreme forțele sănătoase din Justiție nu vor lupta pentru curățirea Sistemului de uscături, cursul intensiv de Drept de pe televiziuni va continua să aibă succes, iar Criza de neîncredere în magistrați se va adînci.