Vineri, 19 noiembrie 2010.
Televiziunile de ştiri difuzează în neştire o secvenţă surpinsă  la Summitul NATO de la Lisabona :
Traian Băsescu se îndreaptă spre Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei la vremea respectivă, în vederea unui dialog. Vizibil nervos, Nicolas Sarkozy refuză să discute cu preşedintele României. Traian Băsescu stă apoi de vorbă cu Silvio Berlusconi, premierul Italiei, despre incident. Silvio Berlusconi duce mîna la tîmplă.
Liderii de opinie şi liderii politici iau foc. Reprezentanţii PSD şi PNL dau buzna în studiouri pentru a-şi declara sentimentul de umilinţă stîrnit de scenă şi, desigur, sentimentul de revoltă faţă de Traian Băsescu, preşedintele care a izolat România pe plan internaţional.
Angajaţii  lui Dan Voiculescu e în pragul infarctului.
Moderatorii de la Antena 3 fac pe rînd de serviciu, ca să nu leşine, de dimineaţă pînă seara, pentru a descrie Apocalipsa politicii externe româneşti.
Sîmbătă, Nicolas Sarkozy, alertat de unele scrieri în presa internaţională, neagă public pentru a nega existenţa unui conflict cu preşedintele României.
Luni seara, la B1 TV, Traian Băsescu intervine telefonic pentru a dezminţi conţinutul atribuit scenei.
S-a petrecut sau nu în realitatea scena aşa cum a fost ea înfăţişată de televiziunile româneşti?
Răspunsul n-are importanţă.
Importanţă are faptul că în noiembrie 2010 românii, reprezentaţi de liderii politici şi de liderii de opinie, tresăreau orgolioşi la orice li se părea a fi  punere la colţ a ţării lor  pe plan internaţional.
Au urmat şi alte momente care dovedeau acest adevăr:
Sensibilitatea – chiar exacerbată – credeam eu –  a românilor faţă lor  în lume.
Să ne amintim de tărăboiul naţional stîrnit de:
Campania din Franţa împotriva rromilor români, bancurile făcute la televiziunile franţuzeşti pe seama noastră, unele articole critice apărute în presa occidentală,  declaraţiile nu ştiu cărui parlamentar occidental, refuzul Olandei de a fi admişi în Spaţiul Schengen.
17 iulie 2012.

Raportul pe Justiţie e devastator.
El se înscrie într-o succesiune de evenimente în plan extern care au transformat România în nespălata Europei:
De la zecile de articole deosebit de dure apărute în marea presă a lumii pînă la convocarea premierului Victor Ponta pe aeroportul Otopeni de către ministrul de Externe al Marii Britanii pentru a i se atrage atenţia că trebuie să respecte Constituţia.
Cum reacţionează românii la această situaţie?
Infinit mai slab decît la secvenţa din noiembrie 2010.
Explicaţia?
Li se pare o situaţie normală.
Nu li s-a părut, la un moment dat, normală şi  dictatura comunistă?!