De la cel de-al doilea tur de scrutin, au trecut deja două luni. Mai e puțin și se face o lună de la instalarea lui Klaus Iohannis la Cotroceni. Am trăit șase noi începuturi de mandat prezidențial. Ce vremuri! În nici o lună se produceau schimbări spectaculoase de Regim. S-a schimbat ceva de cînd a venit Klaus Iohannis la Cotroceni? Pe oricine ai întreba îți va răspunde că nu s-a schimbat nimic. Regimul USL de sub conducerea lui Victor Ponta a rămas neatins. Victor Ponta, cel căruia mulți îi cîntau Prohodul, e mai puternic decît înainte de pierderea scrutinului prezidențial.

Pe măsura trecerii timpului, strategia lui Klaus Iohannis de refuz al minimei comunicări cu Poporul  își va arăta roadele:

Victor Ponta va fi Conducătorul.

Pînă atunci, putem constata că relația Klaus Iohannis-Victor Ponta e unul dintre cele mai urmărite fapte politice în derulare din România ultimului timp.

De ce?

Simplul răspuns că e vorba de relația dintre cele două instituții principale ale Puterii executive nu e suficient nici măcar pentru deschiderea discuției, d-apoi pentru epuizarea ei.

Klaus Iohannis nu e primul președinte postdecembrist și nici Victor Ponta nu e Petre Roman din 1990, cînd românii luau cunoștință de faptul că în afară de cel care e în locul lui Ceaușescu, mai sînt și alți inși pe lumea asta.

Relația dintre cei doi e cea mai urmărită postdecembrist pentru că:

1. Klaus Iohannis vine la Cotroceni după o relație cu năbădăi între președinte și premier. Dacă mă gîndesc bine, această relație ar trebui iscodită temeinic înainte de a face o judecată asupra relației dintre Klaus Iohannis și Victor Ponta. Victor Ponta, aflat azi în faza sufocării a tot ce întîlnește în cale prin pupături creștine pînă la îmbăloșare, susține că Traian Băsescu e de vină pentru tensiunea relațiilor dintre Palate. Fără a exclude personalitatea lui Traian Băsescu, eu voi susține că scandalurile erau inevitabile. Victor Ponta declară azi, pe toate drumurile, că după scrutinul din 16 noiembrie 2014, el s-a schimbat. Și, într-adevăr, unele lucruri le-a schimbat, chiar dacă nu în părțile esențiale. Cu toate acestea, esența personalității nu i s-a schimbat. Victor Ponta rămîne același Ciocoi parvenit din suburbie care se lăsa împins de jandarmi în barcă pe apa de doar cîteva zeci de centimetri de pe ulița satului din Teleorman. Sfioșeniile sale de acum nu pot trage pe sfoară nici măcar neamurile sale.

E așa pînă trece valul.

Cu toate acestea, imaginați-vă un Victor Ponta el însuși! Era inevitabil conflictul președinte-premier dacă, evident, cum s-a întîmplat cu Traian Băsescu, președintele își lua rolul în serios: cel de mandatat al interesului național. Acum, deși Victor Ponta zice că s-a schimbat, totuși, multe decizii de ale sale sînt constestate ca antidemocratice, și pe drept cuvînt. Ordonanța de urgență prin care se poate renunța la doctorat e un exemplu grăitor că  Victor Ponta n-a învățat nimic din pierderea scrutinului, pentru că dintr-o experiență nefericită învață doar cel minim responsabil. E normal ca românii să se uite la Cotroceni pentru a vedea ce spune Klaus Iohannis. Așa i-a învățat Traian Băsescu.

2. Klaus Iohannis a reușit să răstoarne scorul din primul tur abordînd un discurs net anti-Ponta. De campanie nu ne despart două secole, ci două luni. Astfel că ne amintim repede. Candidatul ACL declara că nu se pune problema coabitării cu Victor Ponta. Victor Ponta era prezentat mai ceva ca o duhoare insuportabilă, cu care el, Klaus Iohannis, nu va putea conviețui în aceași odaie a Puterii executive. Era normal ca după răsturnarea de scor, care și-a avut una dintre cauze și în identificarea lui Klaus Iohannis drept Eroul în stare să scape țara de Victor Ponta, electoratul să urmărească atent relația dintre cei doi pentru a vedea dacă Klaus Iohannis își ține sau nu făgăduielile electorale.

3. În fiecare an de scrutin prezidențial, partidul care a dat președintele a ajuns la guvernare. Pînă în 2004, acest lucru s-a petrecut prin suprapunerea prezidențialelor cu parlamentarele. De regulă, partidul cîștigător al prezidențialelor a cîștigat și parlamentarele. În cazurile 2004 și 2009, Traian Băsescu a reușit să manevreze în așa fel încît, pe fondul emoției stîrnite de Victoria sa la prezidențiale, să aducă la Guvernare partidul său. Deși au trecut aproape 30 de zile de la instalare, Klaus Iohannis nu dă semn c-ar face ceva pentru aducerea PNL la guvernare. E normal ca relația sa cu Victor Ponta să fie urmărită nu numai cu atenție, dar și cu nervozitate.

4. Gruparea dizidentă din PSD, condusă de Mircea Geoană, e una dintre cele mai interesate forțe în urmărirea relației dintre Klaus Iohannis și Victor Ponta. Obiectivul anunțat de Mircea Geoană - constituirea unui Guvern PSD-PNL e imposibilă cîtă vreme Klaus Iohannis nu dă semne că e nemulțumit de Victor Ponta. Că doar n-o să credem că  Guvernul Marii Coaliții va fi condus tot de Victor Ponta!

Relația Klaus Iohannis - Victor Ponta e urmărită nu de dragul exercițiului intelectual, ci din interese politice precise. Din acest punct de vedere, trebuie remarcat că relația e urmărită din perspectiva unei așteptări:

Așteptarea momentului în care Klaus Iohannis va trece, în fine, la  debarcarea lui Victor Ponta.

Așa cum arătam în numărul anterior, în această așteptare toți se gîndesc la interesele lor.

Nimeni nu și-a pus problema interesului de esență al lui Klaus Iohannis în relația cu Victor Ponta.

Are vreun interes Klaus Iohannis să pornească războiul cu Victor Ponta?

Nici vorbă.

Nu numai pentru că ar fi un război deja pierdut (ce motiv convingător de debarcare ar avea acum Klaus Iohannis?), dar și pentru că pacea cu Victor Ponta îi conferă lui Klaus Iohannis infinit mai multe avantaje decît războiul.

Vede cineva vreun avantaj pentru Klaus Iohannis ca să pună capăt Păcii și să înceapă Războiul?

Dacă da, să mi-l spună și mie.

Sunt tare curios să aflu măcar unul.