Politica
România l-a recunoscut pe președintele autoproclamat al Venezuelei. Precedent pericolos: Unul din liderii „vestelor galbene” ar putea fi recunoscut drept președinte al Franței
Președintele României, domnul Klaus Iohannis, ca titular al deciziilor de politică externă a României și ca reprezentant al României în plan extern, în conformitate cu prevederile constituționale, a decis recunoașterea domnului Juan Guaidó în calitatea de Președinte interimar al Venezuelei, anunța, vineri, Administrația Prezidențială. Memorandumul MAE „Poziția României cu privire la situația din Venezuela”, a fost avizat de către premierul Viorica Dăncilă și aprobat imediat de Klaus Iohannis.
Fostul ministru de Externe, Adrian Năstase, a comentat, duminică, decizia oficialilor români. Redăm integral textul.
Fără să iau apărarea regimului Maduro, mă intreb insă dacă acest gen de decizii nu va genera precedente periculoase. Asa cum s-a intâmplat cu recunoasterea statalitătii provinciei Kosovo (vezi apoi Crimeia, Abhazia, etc). Poate că, in viitor, Maduro ar putea recunoaste drept presedinte interimar al Frantei pe unul din liderii „vestelor galbene”. Nu vreau să continui cu astfel de ipoteze.
Recunoasterea este o institutie a dreptului international. Este vorba, in principal, de recunoasterea STATELOR. Ea are un caracter declarativ (in privinta existentei noului stat) si constitutiv (in privinta opozabilitătii acestei existente fata de statul care a făcut recunoasterea). La finalul Războiului Rece, in conditiile destrămării URSS si Iugoslaviei, Uniunea Europeană a adoptat o Declaratie in 5 puncte asupra liniilor directoare privind recunoasterea noilor state din Europa de Est si Uniunea Sovietică, adoptată la 16 decembrie 1991. In ceea ce priveste Kosovo, precizez că nu toate statele membre ale UE au recunoscut statalitatea acesteia. România, spre exemplu, a fost intre cele care nu au recunoscut.
Recunoasterea GUVERNELOR apare in situatia in care puterea intr-un stat este preluată de un guvern nou prin alte mijloace decât cele constitutionale sau când pe acelasi teritoriu de stat s-au format două guverne. Au existat mai multe doctrine ale recunoasterii guvernelor: Doctrina Jefferson(1792) – recunoaste orice guvern format in conformitate cu vointa poporului; Doctrina Tobar (1907) – refuza recunoasterea unui guvern ajuns la putere prin revolutie sau război civil până când tara nu este reorganizată in forme constitutionale in urma unor alegeri libere; Doctrina Estrada (1930) – nerecunoasterea noilor guverne ar reprezenta un amestec in treburile interne ale statelor in cauză (niciun guvern nu are dreptul să se pronunte asupra legitimitătii altui guvern). Recunoasterea guvernelor este mai curând o practică diplomatică in America latină.
Recunoasterea MISCĂRILOR DE ELIBERARE NATIONALĂ se face prin recunoasterea organelor lor de conducere.
Recunoasterea INSURGENTILOR vizează fie partea răsculată fie partea beligerantă intr-un război civil.
In ce situatie, dintre acestea, se află Venezuela? A fost poate o incercare de lovitură de stat dar care nu a reusit? Se poate vorbi de război civil si de insurgenti? Ce inseamnă presedinte INTERIMAR? A dispărut presedintele ales? A fugit in Rusia? Nu este periculos ca cineva din afară să numească un alt presedinte decât cel ales?
In opinia mea, ar trebui făcut un efort la Consiliul de Securitate pentru o solutie consensuală de obligare a regimului Maduro să accepte alegeri anticipate, sub control international, care să decidă viitorul tării. Probabil insă că noul Război rece va face imposibilă o astfel de solutie si vom asista la un nou „conflict inghetat”, la fel ca in Ucraina.
Recomandările noastre
