România pare că a intrat într-o vrie totală. Se schimbă prin OUG ceea ce de-abia fusese schimbat cu mare tamtam, Legile Justiției, iar paradoxul nu este dat de faptul că cei de la PSD-ALDE sunt cei care schimbă ceea ce au modificat, ci faptul că nimeni nu scoate un cuvințel, că nu se vede nici un #rezist indignat care să îndemne la manifestație.

O tăcere suspectă învăluie această mișcare, toată lumea fiind mult mai preocupată de soarta Elenei Udrea și a Alinei Bica decât de modul în care sunt amețite „curajoasele” intenții ale lui Liviu Dragnea. Nimeni nu vrea (încă) să recunoască că lupta cu StatulParalel devine o bătaie cu perne la ceas de seară într-un internat de băieți.

De unde vine această bălmăjeală permanentă? Din lipsă de strategie, din cauza lipsei de curaj sau a presiunilor externe? Cel mai probabil este vorba despre calitatea celor care au ajuns să conducă România. Principiul meritocrației (atât cât își făcuse loc în societățile de stat) a fost înlocuit cu cel al supușeniei absolute și cu o împărțire a funcțiilor după modelul fanariot. Capitulațiile otomane au fost înlocuite cu tratatul de aderare, iar în loc de Istanbul ne închinăm la Bruxelles, fiind gălăgioși, dar atenți să nu întindem prea mult coarda independenței. Pe același principiu s-a tranzacționat și eșecul referendumului pentru definirea familiei în Constituție.

Aceste lucruri răzbat destul de greu, dar lovitura care i-a fost dată lui Adrian Țuțuianu, unul din semnatarii scrisorii de revoltă, de către Liviu Dragnea s-a întors împotriva președintelui PSD. Pentru că în stilul său bombastic și lăudăros, în înregistrările scurse în presă, Adrian Țuțuianu a făcut cea mai usturătoare analiză a guvernării.

„Era pe vremea comuniştilor o vorbă: „Fie prostul cât de prost, mintea vine după post„”. Așa a grăit Adrian Țuțuianu, unul din liderii PSD, într-o „informală” cu primarii și activiștii de partid strânși pentru deslușirea hotărârilor Comitetului Executiv al partidului. Înregistrarea ne-a amuzat și ne-a oripilat deopotrivă. Adrian Țuțuianu nu realiza că se afla în aceeași categorie cu cei pe care-i judeca atât de aspru. Părea o dovadă de naivitate în materie de politică și de prostie în comunicare. Dar pe undeva simțeam că Adrian Țuțuianu spunea și lucruri corecte.

De fapt, era o sinteză a gândirii strategice care domină la ora actuală principalul partid de guvernământ, aflat în chinurile facerii unei remanieri. Cred că este ultima șansă pe care Liviu Dragnea o mai are pentru a salva de la prăbușire partidul. O remaniere care ar trebui să-l vizeze mai puțin pe Tudorel Toader, ministru Justiției, despre care putem avea multe păreri, numai că-i incompetent nu, și mai mult pe ministrul Economiei Nicolae Andrușcă. Care ar trebui să aducă oameni competenți în locul oamenilor de paie puși de baronii locali ca răsplată pentru susținerea din interiorul partidului.

Nicoale Andrușca este exemplul perfect pentru modul în care a fost constituit acest guvern. Un personaj care se poate lăuda că are mai multe terenuri decât conferințe de presă sau luări de cuvânt în parlament decide ce se întâmplă în economia românească.

Din 1990 încoace nu am văzut un ministru al Economiei de la care să nu afli nimic, care să nu aibă nici măcar o prezentare a strategiei de dezvoltare, să dea un interviu, sau măcar o declarație. În schimb, a intrat în imaginarul pesediștilor ca un act ratat. Până și senatorul PSD Țuțuianu îl dădea ca exemplu în celebra sa expunere pe ministrul Economiei, Dănuţ Andruşcă, despre care afirma că „este atât de prost încât nu poate asculta mai mult de cinci minute când vorbeşte cineva cu el”, iar singura lui legătura cu economia „este faptul că a avut o vulcanizare”. Nu pot să nu-i dau dreptate! Și cu toate astea remanierea s-ar putea să-l ocolească pentru că are proptele puternice în partid, de la Neamț, Iași sau mai știu eu de unde.

Când piața bursieră externă se contorsionează, dobânzile cresc, iar prețul petrolului o ia în sus, singura preocupare a lui Liviu Dragnea este să supraviețuiască. Știind exact că există riscul de a transforma economia românească într-un monstru identic cu cel din anii ’90, când numărul angajaților de la stat îl depășea pe cel din zona privată, iar salariile erau mai mari, continuă să ia măsuri aberante din punct de vedere strategic. Știe că urmează o implozie, dar nu pare să-i pese. Orizontul său se reduce la problemele personale, iar acolo soarta României nu are loc.

Cea mai simplă dovadă o reprezintă cel mai savuros pasaj din „confesiunile” lui Adrian Țuțuianu: „Noi ne-am comportat ca un partid de maimuțe. Schimbarea a trei prim-miniștri a fost o tragedie pentru partid. Schimbarea unor miniștri, o tragedie. Calitatea Guvernului, o tragedie”. Știu că sună ca-n Caragiale, dar nu putea să fie exprimată mai bine o realitate politică. PSD a devenit un partid de „maimuțe”, iar România s-a transformat în „Planeta” lor