De câteva zile se voebește despre compania maghiară MVM, care urmează să achiziționeze integral sau parțial activele deținute de E.ON în România – cel puțin furnizarea de gaz natural și energie electrică, dacă nu și activitatea de distribuție. O companie-mamut de stat într-un regim autoritar – cum este deja Ungaria, – scrie dna Otilia Nițu -, nu e niciodată o companie pur comercială, motivată doar de rațiuni economice.. . MVM este un gigant controlat de stat (adică de anturajul lui Orban), care deține practic monopolul în Ungaria pe energie electrică și gaze. Ceilalți cumpărători interesați de preluarea activelor E.ON - Romgaz, Petrom -, suspect, nu au avut câștig de cauză.
Cu siguranță oferta mai bună a lui MVM are și alte rațiuni în spate, nu neapărat economice, iar acest lucru nu pare că a suscitat atențiea autorităților române. Chiar am fost scârbit la ideea că alți stăpâni, de pe alte meleaguri au ordonat României să nu poată lua înapoi ceeace a fost o dată al ei. Că s-au făcut alte planuri deasupra țării noastre…
În cadrul sesiunii plenare a Parlamentului European de la Strasbourg, eurodepuțatii români au cerut un ajutor financiar rapid din partea UE pentru persoanele afectate de inundațiile devastatoare din Romania. Imberbii neterminați, Vicepreședinții Parlamentului European, Victor Negrescu, Nicu Stefănuță, și Siegfried Mureșan, au început milogirea, cerând decontarea rapida a cheltuielilor pentru intervenții urgente din partea autorităților locale, subliniind importanța solidarității în fața schimbarilor climatice.
Trei imberbi, care au ajuns slugi la Bruxelles, se căciulesc în numele poporului român pentru mila celor puternici. Cum, și pentru care calități reprezintă ei România, rămâne un mister. După ce ne-am închis, la ordin minele de cărbune, după ce am abandonat hidrocentralele construite în proporție de 90%, prin munca poporului nostru, - fără sprijin din afară -, înainte de 1989, după ce ne-am supus OMV ului austriac cedând rezervele de gaz (dar și pe alt plan, cedând, după unii chiar conducerea economică a României), după ce am oferit pe tavă mii de hectare de păduri seculare, acelorași nemernici care acum nici măcar în Schengen nu ne vor, scuipându-ne în față, suntem, iată, în postura sclavului perfect. Suntem în genunchi, deposedați de orice resurse, cerșind milă. Un os, ca să nu murim de foame…
Fiecare din puținele mesaje pe care le primesc din partea unor prieteni, mă fac să nu disper. Fiindcă uneori, în mediocritatea mea, am impresia că exagerez în a vedea în (aproape) tot ceeace mă înconjoară, doar răul. Sunt și alții care văd același lucru. Și nu puțini…
”Trăim într-o lume în care înmormântările sunt mai importante decât decedatul, căsătoria este mai importantă decât dragostea, aspectul este mai important decât sufletul. Trăim într-o cultură a ambalajelor care disprețuiește conținutul".
Sir Anthony Hopkins - îmi scrie un prieten, iar un mare profesor clujean îmi remite un mesaj la fel de cutremurător:
” La una din întâlnirile sale cu cei din Politburo, Stalin a cerut să-i fie adusă o găină. A prins-o strâns cu o mână și cu cealaltă a început să-i smulgă penele. După ce i-a smuls bietei găini aproape toate penele le-a spus celor din biroul politic: atenție la ce urmează!. A luat o mână de grâu, pe care a presărat-o pe jos, în fața gănii însângerate. Cu toată durerea, găina a început să alerge după boabe, în timp ce Stalin le presăra pe jos.
Vedeți ce simplu e să guvernezi oamenii proști? În ciuda durerii pe care i-am pricinuit-o, ați văzut cum m-a urmat găina? Acesta este și comportamentul unor nații, care își urmează conducătorii și politicienii, în ciuda răului la care aceștia își supun popoarele,
pentru a primi mici cadouri ieftine, sau mâncarea pentru câteva zile…”
Și, fiindcă m-am gândit o clipă la monstrul Stalin, mi am amintit că undeva am citit un fel de explicație a răului absolut, care pentru noi, românii, a venit întotdeauna de la răsări.
”Toată istoria ultimului secol la ruși, si la popoarele care au avut neșansa să i aibă asupritori, s-ar putea explica prin confuzia creată de omonimia - doar fonetică -, dintre pravda (adevăr) și pravo (drept) Comanda militară la ruși a fost și este ”na prava”, ”na leva”, care înseamnă la dreapta, respectiv - la stânga. Fapt este că în timpul Revoluției ruse comisarii comandau altfel: ”na pravda!” și ”na Neva!”. Asta explică multe…
Citind mesajele prietenilor mei, tot mai abstracți, nu contenesc să mă întreb de ce poporul meu trece prin această formă abjectă de tăcere și de însingurare?
Atent privit, cum stă să fie biciuit și scuipat de acești politicieni de joasă speță, îți dă impresia că se află acum într-o formă grotescă de ”moarte vie” și îndreaptă în tăcere, asemeni ciobanului din Miorița, spre moartea definitivă.
Exact ca găina lui Stalin, care cu toată durerea pricinuită de smulgerea penelor, aleargă după două-trei boabe, dar care va cădea, în final, secătuită de sânge.
Mai cred că această boală a ”accediei” a început de mult, în partea de istorie din comunism, din timpurile în care am acceptat jugul comunismului venit din acceași blestemată Rusie.
”Ca o vietate de codru rănită - nota în jurnalul său din anul 1957 I.D. Sârbu - ne retragem în timpul mut și surd al peșterilor anistorice.”
Accedia la primii creștini însemna starea de letargie abulică. După ce un copac este tăiat - accido -, el continuă să trăiască prin rădăcinile sale de sub pământ, încă multă vreme. Această stare este similară cu acea stare de ”murire” continuă, este - dacă vrem s-o vedem - stare românilor de astăzi.
Dacă nu vrem să o vedem, atunci ne ascundem în lumea în care înmormântările sunt mai importante decât decedatul, căsătoria este mai importantă decât dragostea, aspectul este mai important decât sufletul. Într-o cultură a ambalajelor care disprețuiește conținutul.
Editorialul poate fi văzut AICI