Nu banii pe care am putea sa-i împrumutam de la Fondul Monetar sunt cheia acestui acord, ci supravegherea pe care aceasta instituţie o exercita asupra guvernului Ponta.
Este adevarat ca, în 2014, deficitul bugetar a fost de doar 1,85%, mult sub ţinta de 2,2%. Însa acest obiectiv a fost atins cu preţul reducerii masive a investiţiilor, deţi România are cea mai proasta infrastructura din UE. Din circa 10 miliarde de euro promii pentru investiii, au mai ramas sub patru miliarde.
Planul economic al guvernului Ponta, pentru 2015, pare a fi „vazând ţi facând”. Traind sub presiunea zilnica a schimbarii, cu teama ca aliaţii din PLR, UNPR sau chiar proprii pesediti ar putea trada, actualul Executiv nu are nicio dorina decât aceea de a supravieui. Asta îi face pe membrii Guvernului sa evite orice proiect controversat. Sunt blocate toate privatizarile majore, care ar putea provoca scandal, iar Oltchim si CFR Marfa sunt lasate sa moara încet. Controversata afacere cu Petromidia este în stand-by, la 13 luni de la emiterea hotarârii de guvern prin care era aprobat memorandumul de înţelegere cu KazMunaiGaz. Statul român nu a reuţit sa încaseze cele 200 de milioane de dolari, preţul a circa 28% din acţiunile la Rompetrol, iar despre promisul fond de investiţii de un miliard de dolari nu se aude nimic. În domeniul Sanataii a fost abandonat orice proiect de reforma.
Cele mai mari probleme sunt însa la Transporturi si Fondurile Europene. Ministerul condus de Ioan Rus a venit, ieri, cu un nou MasterPlan pe Transporturi. La o prima vedere, România are proiecte ambiţioase: 1.301 kilometri de autostrada, cu 645 km mai mult decât în varianta iniţiala. Rus arunca promisiuni în stânga si în dreapta, ca sa fie toţi fericiţi. Stie ca din aceste planuri se va alege praful, dar nimeni nu-ţi va mai aminti ca el le-a aruncat pe piaţa. Nu exista finanare pentru toata aceasta utopie.
La Fondurile Europene continua dezastrul si nu înţeleg de ce guvernul se încapaţâneaza sa-l menţina în funcţie pe ministrul Eugen Teoodorovici. În ianuarie, România nu a atras nici un euro de la Bruxelles, din fondurile de coeziune. Zero. Nimic. „România este singurul stat membru care are o rata de absorbţie de sub 60 la suta si nu mai are decât acest an pentru a încerca sa utilizeze cât mai mult din finanarile care au venit pe perioada 2007 - 2013”, a aratat, acum o saptamâna, sefa Reprezentanţei Comisiei Europene în România, Angela Filote. Potrivit lui Filote, problemele sunt „superbirocratizarea, haţisul birocratic în procedurile de accesare a fondurilor europene” si „schimbarea regulilor jocului în timpul jocului”.
Practic, toate aceste acuzaţii pica în sarcina lui Teodorovici. si în ceea ce priveste pregatirea absorbţiei pentru 2014- 2020, România este mult întârziata. Au fost aprobate, de catre Comisia Europeana, doua din cele patru programe operaionale. Cel mai important, cel pentru Infrastructura Mare, care include banii pentru autostrazi, cai ferate si mediu, este în stand-by. Pâna si Corina Creţu a ajuns sa-ţi critice fostii colegi de guvernare. „Suntem gata sa facem tot ce ţine de noi pentru a va ajuta sa investiţi cât mai mulţi bani în lunile care au mai ramas din perioada 2007 – 2020, dar avem nevoie sa veniţi în întâmpinarea noastra cu cele mai bune si mai eficiente soluţii pentru a face acest lucru” a spus Creţu, acum doua saptamâni, dupa o discuţie, la Bruxelles, cu Teodorovici.
În concluzie, în ceea ce priveste economia, guvernul Ponta nu are nici o idee de viitor, ceea ce face ca riscul derapajelor populiste sa fie foarte mare. Inspecţiile FMI, chiar daca tot mai tolerante, aveau totusi rolul de a garanta o anume stabilitate. Din aceasta perspectiva, cred ca presedintele Iohannis, care s-a vazut cu delegaţia FMI si si-a exprimat speranţa ca la viitoarele discuţii se vor înregistra progrese „mai semnificative”, trebuie sa menţina presiunea pe guvernul Ponta pentru a nu abandona complet acest acord.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
