Ambasadorul României în Rusia, Vasile Soare, relatează pelerinajul la care a participat în memoria prizonierilor români morți în lagărele sovietice
În ziua a 3-a a pelerinajului nostru pe traseul de 5000 de km prin Federația Rusă pentru a sfinți 7 monumente ridicate în 2018 de statul român (prin Oficiul Național pentru Cultul Eroilor) în memoria prizonierilor români de război morți în lagărele sovietice din diverse regiuni ale Rusiei în anii 1941-1952, am traversat cursul superior al fluviului Volga și am ajuns la USTA, localitate în raionul Ureni, regiunea Nijegorodskaia (cca.1200 km de Moscova), scrie Vasile Soare pe pagina sa de Facebook.
Însoțit în această misiune-pelerinaj de colegul meu Ilie Schipor, cu care de ani de zile cercetăm destinul prizonierilor români, și de Părintele Ștefan Stanciu de la Parohia "Sfinții Arhangheli" din Ghencea/București, am găsit într-o stare bună cimitirul unde-și dorm somnul de veci peste 800 de prizonieri străini de război (21 de naționalități), din care 99 de români.
Alți 20 de prizonieri români sunt înhumați într-un alt cimitir din această localitate (str.Belyaev, neamenajat încă), în care în anii 40-50 a funcționat Spitalul Special NKVD nr.2851, unde ajungeau prizonierii de război străini slăbiți și bolnavi din anumite lagăre din regiune pentru tratament. Am fost întâmpinați la USTĂ de către preotul paroh Valerii din eparhia Ureni și de fostul primar al localității, care ne-a oferit detalii despre amenajarea în timpul manfatului său (anii 90) a acestui cimitir multinațional în actuala configurație și despre existența celuilalt loc de înhumare ("cimitirul nou") a prizonierilor străini încă neamenajat.
Au fost prezenți de asemenea doi jurnaliști de la o publicație locală/raională, cu care m-am întreținut câteva minute. După prezentarea de către subsemnatul a scopului deplasării noastre și a câtorva date despre soarta prizonierilor români ajunși în lagărele sovietice din zonă, preotul Ștefan Stanciu a săvârșit slujba de sfințire a monumentului românesc, după care i-a pomenit pe fiecare dintre prizonierii români care sunt înhumați în acest cimitir și în cel neamenajat (în total 119).
Preotul local s-a alăturat de asemenea rugăciunii noastre, iar fostul primar ne-a arătat în teren ca suprafața în care au fost înhumați prizonierii străini din "cimitirul vechi" de la USTA este cu mult mai extinsă, astăzi aceasta fiind acoperită de vegetație abundentă. După încheierea momentului comemorativ la cimitir, am făcut o vizită actualei conduceri a Administrației localității, care ne-a prezentat date documentare despre fostul Spital Special în care au ajuns prizonierii de război străini, locul unde a existat acesta până în anii 60 și câteva fotografii vechi cu spitalul și cimitirul vechi.
De asemenea, ne-a arătat câteva clădiri istorice din lemn din apropiere unde în anii 40-50 a funcționat "comandamentul" și secțiile Spitalului Special - astăzi locuințe. Le-am mulțumit tuturor localnicilor pentru deschiderea cu care ne-au întâmpinat și sprijinit în organizarea comemorării, rugându-i să păstreze în continuare în bune condiții cimitirul prizonierilor de război străini de la USTA. ODIHNĂ VEȘNICĂ PRIZONIERILOR ROMÂNI DE RĂZBOI DECEDAȚI ÎN RUSIA! SĂ NE ÎNVREDNICEASCĂ DUMNEZEU SĂ LE PĂSTRĂM MEMORIA CUM SE CUVINE!, scrie ambasadorul Vasile Soare.
Recomandările noastre
