Cine a urmărit paranghelia din curtea casei lui Gigi Becali, de joi dimineaţa, se va fi gândit la o ţară bananieră, în care interlopii dau ordine poliţiei, iar aceasta îşi cere scuze de deranj.
Deşi aveau mandat de aducere, poliţiştii au aşteptat cuminţi până au venit avocaţii şi ziariştii chemaţi de omul de afaceri şi abia atunci l-a condus la IGP, dar nu, Doamne fereşte, într-un pârlit de Logan, ci în propriul automobil de lux, căruia i-au asigurat escorta cuvenită. Buna dispoziţie afişată de domnul Becali ne face să credem că şi acest eveniment va rămâne fără urmări, cum au rămas până acum toate tentativele de a-i impune miliardarului din Pipera rigorile legii.
La urma urmei, de ce i le-ar impune tocmai lui? Aţi văzut vreun om de afaceri controversat răspunzând în faţa justiţiei? Nu, desigur. În schimb i-aţi văzut la televiziuni zi şi noapte, impunând propriile versiuni ale evenimentelor, cu sprijinul unor cunoscuţi ziarişti şi analişti.
Ştie bine Gigi Becali ce face când îi cheamă pe ziarişti să-l filmeze în pijama şi în papuci: nu a trecut nici măcar o oră de la aşa-zisa sa ridicare de la domiciliu, că televiziunile pretinse de ştiri vehiculau varianta unei răzbunări din partea lui Gabriel Popoviciu. O fi aşa sau nu, nu avem de unde să ştim şi, până la un punct, nici nu contează. Contează însă că trăim într-un stat slab şi fără autoritate, în care poliţiştii au relaţii de camaraderie, dacă nu chiar de subordonare faţă de interlopi - căci recuperarea autoturismului furat în ianuarie lui Gigi Becali de către bodyguarzii acestuia este o operaţiune tipică pentru lumea interlopă; în care justiţia, dacă nu este coruptă, este supusă presiunilor de tot felul; în care legile sunt făcute în aşa fel încât marii corupţi şi marii infractori să poată scăpa. De plătit pentru faptele lor nu plătesc decât nişte amărâţi de ţărani, adesea exasperaţi de abuzurile poliţiei şi justiţiei, de tipul lui Moş Dima sau al Marişcăi Chiş. Dacă legile sunt permisive şi instituţiile statului sunt lipsite de autoritate, de vină sunt politicienii, a căror majoritate este integrată în sistemul de complicităţi care susţine puterea instalată în decembrie 1989. Nici unul dintre guvernele României nu au reuşit să demonteze sistemul, preferând să se acomodeze cu el, chiar dacă preţul acomodării a fost slăbirea instituţiilor statului şi sabotarea statului de drept.
Complicităţile sistemului nu se limitează însă la politicieni, ci se extind în mass-media, unde televiziunile generează diversiuni pe bandă rulantă: tribulaţiile lui Gigi Becali, de pildă, ascund subiecte incomode, cum ar fi rezistenţa pe care ministrul de externe, Cristian Diaconescu, o opune premierului Boc în cazul rechemării consulului României la Milano, implicat într-un dosar de trafic de influenţă. Subiectul ar deranja desigur PSD, partid la care duc firele din dosarul fostului director al DGIPI şi al colaboratorilor săi. Acelaşi partid ar fi fost deranjat de o anchetă pe tema casei pe care, după unele informaţii, firma soţiei ministrului Bazac (cumnata consulului apărat de domnul Diaconescu) o contruieşte tot în Băneasa pentru Mircea Geoană - al cărui cumnat, Ionuţ Costea, este finul lui Gabriel Popoviciu. Dar televiziunile nu se scandalizează, deşi situaţia ridică cel puţin tot atâtea semne de întrebare ca şi apartamentul Ioanei Băsescu. Publicul este invitat să se scandalizeze într-o singură direcţie şi să nu privească deloc în cealaltă, adică spre PSD, unde o bubă urâtă stă să crape.
Trăim aşadar într-un stat slab şi corupt dublat de un imperiu al diversiunii mediatice. În acest condiţii, democraţia românească nu este decât un fals penibil după un original ale cărui nobile trăsături s-au pierdut demult.
- PORTRETUL LUI GIGI BECALI
- Celebrul latifundiar, ieri oier, azi - găinar
- Becali, în faţa judecătorilor| VIDEO
- EDITORIALUL EVZ: Războinicului i s-a luat lumina
Recomandările noastre
