Vi-l mai amintiti pe Ioan Amarie, fostul procuror general al fostului Parchet National Anti-coruptie?
Sunt sigura ca multi oameni politici il regreta. Pe vremea lui nu-i tulbura nimeni, in schimb televiziunile intrau in trepidatie la comanda politica a politiei, care scotea din cate o duba, sub privirile vigilente ale mascatilor inarmati pana-n dinti, niste parliti de directori de prin ministere, prinsi cu cate o mita de trei sau cinci mii de euro.
Nimeni nu mai stie astazi ce s-a intamplat cu acei directori si probabil ca si personajul Fanel Pavalache incepe sa dispara din mentalul colectiv. Merita sa ne amintim insa acum de fostul consilier guvernamental acuzat ca a cerut o mita de 4 milioane de dolari si a primit numai 20.000. A fost prima mare arestare a PNA in octombrie 2002, cu tam-tamul aferent.
Dupa arestare, sa vezi comedie! Casetele pe care fusese inregistrat flagrantul nu cuprindeau momentele esentiale ale luarii mitei, iar cele care ar fi fost cu adevarat incriminatoare au fost distruse. Si uite asa, Pavalache a fost condamnat la numai patru din cei 12 ani de inchisoare ceruti de PNA si nimeni altcineva nu a mai fost arestat in legatura cu acest caz.
Cu alte cuvinte, „pestii cei mari” au scapat. Nici in cazul altui fost consilier guvernamental, Virgil Teodorescu, inculpat in dosarul numit cand „Omu”, cand „Mita la guvern”, justitia nu s-a putut pronunta, ingropand alt mare scandal de coruptie. Era vorba desigur de justitia condusa - sau administrata - la vremea respectiva de Rodica Stanoiu, cea care s-a opus din rasputeri reducerii duratei arestului preventiv si emiterii mandatului de arestare de catre judecatori, nu de catre procurori.
Putem presupune ca, dupa ce regulile au fost totusi schimbate la presiunile UE si CEDO, multi procurori au fost nefericiti sa-si piarda statutul de semizei, de stapani peste destinele celor arestati la comanda, pe care-i puteau tine in arest cat pofteau si sa-i aresteze cum invatasera inainte de 1989, fara sa se prezinte in fata instantei. Unde vor fi ei acum? Cumva printre inspectorii CSM?
Niciun politician nu cerea pe atunci ca un procuror anticoruptie sa fie destituit, arestat, spanzurat in piata publica, asa cum se cere astazi pentru procurorul Tulus. Pe atunci domneau armonia, stabilitatea politica si pacea sociala. Daca un inconstient de procuror mai iesea din rand, ca Alexandru Lele sau Cristian Panait, era imediat strivit de marele mecanism politico-judiciar in fruntea caruia tronau acea „lumina” a justitiei care a fost Tanase Joita si premierul Adrian Nastase, cel revoltat de arestarile de vineri dupa-amiaza, daca se refereau la finantatorii partidului sau.
Pe vremea aceea, seful PNA nu trimitea ministri si fosti ministri la Cotroceni pentru a cere avizul de urmarire penala, nu se preocupa de ciudatul schimb de terenuri dintre MApN si Gigi Becali, ci scria eseuri in chip de raport de activitate in care recunostea candid ca fenomenul coruptiei a invadat politica, economia si administratia, dar institutiile statului nu-i pot face fata. Mesajul implicit, facut explicit ulterior de insusi Adrian Nastase, era „dragi romani, asta este situatia, nu mai plimbati coruptia in gura - cum s-a exprimat fostul premier - si adaptati-va si voi la sistem, caci nu veti pati nimic”.
Sa fim drepti insa, nici Rodica Stanoiu - nici macar ea! - nu a iesit in fata presei sa citeze din dosare in curs de instrumentare, deci presupuse a fi secrete, asa cum a facut miercuri Tudor Chiuariu. O facea desigur in cadrul sedintelor PSD, cum am aflat din stenograme, dar in public pastra oarecum aparentele. Cum mai poate pretinde acum ministrul justitiei ca nu se amesteca in activitatea Parchetelor, mai ales dupa ce a dat indicatii clare in cazul unor dosare ce vizau oameni politici ca Mark— B
Recomandările noastre
