Dmitri Medvedev va fi ales astăzi în funcţia de preşedinte al Rusiei, în cadrul unui scrutin formal. Cum va negocia România cu noul ţar de la Moscova?

Judecând după evoluţia paralelă a destinelor lor, e firesc ca, măcar în linii mari, Vladimir Vladimirovici Putin şi Dmitri Anatolievici Medvedev să împartă aceeaşi viziune asupra viitorului Rusiei. La începutul anilor ’90 lucrau într-o încăpere de lângă biroul primarului din Sankt Petersburg, împărţind o masă lungă care, deşi părea să-i separe, i-a ţinut alături.

De-o parte stătea fostul locotenent-colonel KGB, un tip cu o alură de businessman foarte serios. Dincolo se afla ajutorul său, un tânăr avocat care avea o slăbiciune pentru costumele Versace şi pentru stilourile Parker, îşi aminteşte Dmitri Lenkov, fost membru al consiliului local. Acesta îl descrie pe Medvedev „un şoarece de birou perfect - nimeni nu-i dădea prea multă atenţie. Putin lua toate deciziile, Medvedev era cu alergătura“, povesteşte Lenkov, citat de revista americană „Newsweek“.

La 16 ani de atunci, şoarecele de birou se pregăteşte să-i ia locul lui Vladimir Putin la preşedinţia Rusiei. Medvedev nu are niciun contracandidat serios, după ce Putin a avut grijă să asfixieze opoziţia şi presa independentă. Protejatul preşedintelui Putin domină copios toate sondajele de opinie, iar 54% dintre ruşi sunt convinşi că rezultatul alegerilor de azi a fost stabilit deja. „Am încredere în el“, şi-a lăudat Putin favoritul.

Comentatorul de politică externă Christian Mititelu exclude posibilitatea producerii oricărei surprize în această variantă rusească a „duminicii orbului“: „Jocurile sunt făcute. Este ceea ce a urmărit şi a reuşit să impună Vladimir Putin - o succesiune cât mai lină, în persoana celui desemnat de el însuşi. Putem spune, deci, că votanţii nu vor participa la alegeri, ci la ungerea unui successor al lui Putin“.

Scriitorul Mircea Popa, secretar-general al Fundaţiei România-Rusia, consideră că rezultatul deja stabilit nu deranjează marea masă a electoratului: „Medvedev trebuie înţeles ca succesor la tronul Noii Rusii. Poporul rus vrea asta“. Popa este convins că învingă torul de astăzi va urma fără ezitări proiectul Noii Rusii, iniţiat de Putin. Sluga perfectă

La două zile după ce acesta l-a desemnat candidat la preşedinţie, Medvedev i-a întors favorul, anunţând că şi-l doreşte pe Putin ca prim-ministru şi că nu va schimba echipa de la Kremlin formată de predecesorul lui. De aceea, notează „Newsweek“, Medvedev nu va fi decât o versiune Putin 2.0, care va urma indicaţiile şefului său.

Potrivit unui sondaj recent, 63% dintre alegători se aşteaptă ca acesta să conducă ţara sub controlul lui Putin şi doar 19% cred că el va acţiona independent. Dmitri Anatolievici este prototipul subordonatului ideal. Supus, calm, prompt, priceput şi dispus să nu iasă din cuvântul superiorului său. Chiar şi după o prietenie de aproape două decenii, el încă i se adresează şefului cu apelativul „vi“, echivalentul pentru „domnule“. „Medvedev nu are în spate o carieră în KGB şi nici în structurile militare. În declaraţiile sale pare ceva mai prooccidental sau, în orice caz, mai puţin belicos decât Vladimir Putin. Să nu uităm însă că este şeful Gazprom, unealta energetică a politicii externe ruseşti. În această calitate, ca şi în cea de vicepremier, Medvedev a vizitat Belgradul la începutul săptămânii (în plină aşa-zisă campanie electorală). Scopul a fost acela de a reafirma sprijinul Moscovei pentru poziţia Serbiei în chestiunea Kosovo, dar şi de a semna un contract, prin care Gazprom achiziţionează în condiţii avantajoase controlul companiei de gaz a Serbiei în perspectiva prelungirii gazoductului care va traversa Bulgaria, ocolind România“, arată Mititelu.

Acest inconvenient este evocat şi de Mircea Popa: „România este ocolită de toate traseele energetice, de la est spre vest. Cel mai scump gaz rusesc se cumpără în România, balanţa de plăţi dintre ţările noastre atinge absurdul - probabil 200.000 de dolari la patru milioane de dolari, în timp ce Ungaria şi Bulgaria au cu Rusia proiecte de zeci de miliarde de euro. Mai mult, s-ar putea ca Rusia să fie pozitivă faţă de tendinţele iredentiste ale ungurilor din Transilvania. Medvedev nu va face decât să continue aceste tendinţe. A se vedea vizita la Budapesta, şi nu la Bucureşti, după întâlnirea cu liderii sârbi de la Belgrad. Nu la Bucureşti, ci la Sofia va avea loc întâlnirea dintre kosovari şi sârbi“.

De ce ne ocolesc ruşii?

Fracturile cooperării economice româno-ruse nu afectează doar domeniul energiei. Deşi în 2006 au atins valoarearecord de 4,6 miliarde de dolari, importurile româneşti din Rusia sunt de peste zece ori mai mici decât exporturile către Rusia.

În prezent, în România activează 260 de firme cu capital rusesc. Aşa cum remarcă Mircea Popa, investiţiile ruseşti nu reprezintă fructul unor relaţii stabile, ele fiind realizate prin mecanisme economice - cumpă rări de acţiuni, de active, speculaţii de capital. „Relaţiile sunt aproape glaciale. Rusia nu aprobă aderarea României la NATO şi cu atât mai puţin amplasarea unei baze militare americane pe teritoriul României“, punctează Christian Mititelu, arătând şi cealaltă faţetă a monedei: „Nici politica României faţă de Rusia nu poate fi considerată un succes. Singura vizită făcută de Traian Băsescu la Moscova după preluarea preşedinţiei nu a avut urmări.

O serie de declaraţii ale preşedintelui României, mai ales cele legate de Marea Neagră, au produs iritare la Kremlin. Vladimir Putin ne-a ocolit, vine abia la sfârşit de mandat pentru Summitul NATO. Premierul nu a fost poftit la Moscova, iar relaţiile nu stau bine nici la nivel parlamentar. La fel ne ocolesc şi conductele care aduc gaz din Rusia. În schimb, plătim mai mult decât oricare ţară europeană pentru importurile de gaz. Aparent, fără să fi obţinut vreo concesie, am adoptat o poziţie apropiată de a Rusiei în problema recunoaşterii statului Kosovo, dând impresia că plecăm urechea la avertismentele voalate ale Moscovei cu referire la Transnistria şi Transilvania“, arată publicistul.

Mircea Popa aminteşte că, în primul mandat al lui Putin, Moscova a avut iniţiativa în relaţ iile cu România, dar Bucureş tiul nu a profitat de ocazie pentru a-şi regla viitorul cu Moscova. „În primul mandat, 2000-2004, Rusia a avut iniţiative în relaţiile cu România. A se vedea vizita lui Cozmin Guşă, secretarul general al PSD, la Moscova (octombrie 2001), care a deschis vizita lui Adrian Năstase, premierul României, la Moscova (februarie 2002), vizita lui Kasianov, premierul Rusiei, la Bucureşti (aprilie 2003), vizita preşedintelui Ion Iliescu la Moscova (2003). Din păcate, liderii politici români n-au înţeles această nuanţă. Mai mult, s-au cantonat în atitudini desenate de antisovietismul ceauşist. Ce a urmat? Deschiderea unei prăpăstii în relaţiile dintre ţările noastre, pentru a se ajunge la o tăcere aproape periculoasă. Nu Rusia se face vinovată de această situaţie, cu implicaţii excepţionale pentru ţara noastră, mai ales după provocarea Kosovo“, consideră Popa.

Potrivit publicistului Christian Mititelu, Rusia este nemulţumită de extinderea alianţei NATO înspre graniţele ei şi doreşte să redobândească influenţa pe care o avea asupra Europei Răsăritene pe vremea URSS. „În cazul României, există în plus diferendul privind orientarea viitoare a Republicii Moldova, pe care Rusia o doreşte total dependentă de ea. Legat de aceasta, România şi Rusia privesc în mod diferit rezolvarea situaţiei din Transnistria. Apoi, Rusia dezaprobă prezenţa americană pe solul nostru, oricât de modestă ar fi ea, şi nu priveşte cu ochi buni interesul manifestat de România faţă de o eventuală extindere a acoperirii oferite de componentele scutului antirachetă propus de Washington“.

În plus, spune Mititelu, absenţa unor puncte de interes comun, în afară de dezvoltarea relaţiilor comerciale, îngreunează ameliorarea relaţiilor românoruse. ÎMPĂCARE ÎNTRE POPOARE O singură soluţie: îmbunătăţirea comunicării cu Moscova > Ar putea alegerea lui Medvedev să ofere oportunitatea unei reexaminări a raporturilor rusoromâne? Christian Mititelu consideră că se poate răspunde afirmativ la această întrebare, dar acest lucru depinde şi de diplomaţia românească. „Până la Medvedev, va trebui să discutăm la nivelurile la care putem stabili o mai bună comunicare“, arată el.

> „În relaţiile dintre România şi Rusia nu se întâmplă nimic nou până când liderii României nu vor găsi o modalitate practică de a rupe această tăcere, aş zice fără precedent în relaţiile dintre cele două ţări“, punctează Mircea Popa. El apreciază că, „pentru a se relua relaţiile normale cu Rusia, liderii români trebuie să-şi asume, aşa cum a făcut Titulescu, răspunderea faţă de ţară, de interesele ei“. > Secretarul-general al Fundaţiei România-Rusia propune o reorganizare a Ambasadei României de la Moscova şi formarea unui grup de lucru care să revitalizeze relaţia cu Rusia: „Ar trebui ca imediat să fie renumit Dumitru Prunariu ambasador la Moscova. Cei 30 de specialişti şcoliţi la Moscova în anii ’90 ar trebui să constituie o celulă de criză care să prezinte un proiect de identificare a problemelor şi relansare a relaţiilor dintre România şi Rusia“.

DEPENDENT DE STĂPAN Imposibila desprindere de „creator“

Medvedev pare un lider mai maleabil şi mai predispus la negociere decât predecesorul său. Însă el nu va ieşi din cuvântul lui Putin. Întrebarea pe care o pune „Newsweek“ este câte dintre ideile liberale au supravieţuit în Medvedev după lunga sa asociere cu Putin. Nedumerirea privind linia pe care se va înscrie politica lui Medvedev derivă din semnalele contradictorii pe care acesta lea transmis până acum.

Pe de o parte, el a dat un avertisment potenţialilor adversari ai Moscovei: „Rusia a devenit o ţară diferită, mai puternică şi mai prosperă. Lumea nu trebuie să încerce să ne educe ca pe nişte şcolari: trebuie să ne respecte“. Pe de altă parte, el s-a distanţat de elementele de naţionalism pe care ideologii lui Putin le-au conceput pentru a-i justifica autocraţia. Agendă încărcată

Pe plan extern, Medvedev va avea de gestionat relaţiile încordate cu SUA, pe tema extinderii în Europa de Est a scutului antirachetă, cu Marea Britanie, după războiul diplomatic stârnit de asasinarea lui Litvinenko, şi cu UE-SUA pe tema Kosovo. De asemenea, e de aşteptat ca Medvedev să continue, chiar dacă într-o manieră mai subtilă, sporirea influenţei ruseşti în Europa prin valorificarea resurselor energetice. Pentru a elimina corupţia şi a îndrepta Rusia spre democraţie, Medvedev va trebui să-l înfrunte pe Putin. Dar acest scenariu rămâne doar o iluzie. Clona perfectă

„Noul preşedinte nu se va putea îndepărta decât cu mari riscuri de politica mentorului şi protectorului său. Medvedev nu a fost ales niciodată într-o funcţie publică. Nu are o bază electorală proprie şi nu ar reprezenta aproape nimic dacă nu ar putea conta pe girul şi uriaşa popularitate a lui Putin, cu care colaborează din vremea când lucrau amândoi în administraţia de la Sankt Petersburg. Este candidatul de compromis impus de actualul preşedinte pentru a nu tulbura echilibrul precar dintre facţiunile KGB-iste rivale care conduc Rusia. De aceea, cel puţin pentru început, nu ne putem aştepta la schimbări în politica internă şi externă a Rusiei“, explică Christian Mititelu.

Până la proba contrarie, Medvedev rămâne o clonă utilă, o versiune puţin mai sofisticată şi mai umană a creatorului ei. Versiunea Putin 2.0.

CV-UL NOULUI ŢAR Medvedev, candidatul kremlinian

> Dmitri Anatolievici Medvedev s-a născut pe 14 septembrie 1965 la Leningrad, actualul Sankt Petersburg. Căsătorit cu Svetlana Vladimirovna Medvedeva, prietena lui din timpul şcolii. Cei doi au un băiat, Ilia, născut în 1996. > A absolvit facultatea de drept a Universităţii din Leningrad în 1987. Trei ani mai târziu, a devenit doctor în drept la aceeaşi universitate, predând aici ca docent între 1991 şi 1999. > În 1990 a făcut parte din Sovietul Municipal din Leningrad. Între 1991 şi 1996, Medvedev a lucrat ca expert în Comitetul pentru Relaţii Externe din Primăria oraşului St. Petersburg, sub conducerea lui Vladimir Putin. > În 1993 a devenit directorul companiei Ilim Pulp Enterprise, specializată în comerţul cu cherestea. > Între 1998 şi1999 a fost membru în consiliul de administraţie al fabricii de hârtie Bratskiy LPK. > În 2000 a fost şeful de campanie al preşedintelui Vladimir Putin, apoi a devenit preşedintele Gazprom, funcţie în care a fost reales în 2002. > În 2003 l-a înlocuit pe Alexandr Voloşin în fruntea administraţiei prezidenţiale. > În 2005 Vladimir Putin l-a numit vice-premier, iar anul trecut l-a desemnat candidat al Partidului Rusia Unită la funcţia de preşedinte al ţării.

DESTINE PARALELE

Contrastele tandemului de la Kremlin 

Putin şi Medvedev nu se aseamănă perfect, dar au aceeaşi viziune despre viitor. Amândoi vor o Rusie mai puternică. Putin (55 de ani) adoră artele marţiale. Îi place să lupte. Se uită la filme de război şi ascultă melodii rock patriotice. În vacanţa din vara trecută şi-a expus bicepşii şi pectoralii, pozând cu puşca de vânătoare în mână. Vladimir Putin e un bărbat viguros, care inspiră forţă. Un luptător. Medvedev (46 de ani) e un avocat cu experienţă corporaţională, autor al unor manuale de drept apreciate de noile generaţii de jurişti. Îi place să înoate şi e un fan declarat al trupelor rock occidentale din anii '70, precum Deep Purple, Led Zeppelin şi Black Sabbath. O persoană cultă şi pedantă. Putin s-a remarcat ca unul dintre ultimii adepţi ai comunismului. A cunoscut în tinereţe gloria, puterea şi prosperitatea imperiului sovietic condus de Brejnev. Medvedev s-a născut în 1965, iar anii petrecuţi ca avocat corporatist şi ca om de afaceri i-au oferit o altă perspectivă asupra Rusiei. În timp ce Putin pozează în uniforme de armată şi îşi atacă la baionetă duşmanii, Medvedev nu iese, probabil, nici noaptea  din costumele sale de avocat şi citeşte aproape non-stop statisticile economice pe un iPod. El e mai interesat să prevină un nou colaps economic în Rusia decât să adopte o retorică belicoasă, notează "Newsweek". La vânătoare de şobolani Putin şi Medvedev au copilărit în Sankt Petersburg, dar asemănările dintre cei se opresc aici. Putin a crescut într-un apartament din prefabricate dintr-un cartier proletar de la periferie, fără apă caldă. În autobiografia sa publicată în 2000, intitulată "First Person", Putin îşi aminteşte că fugărea cu găştile de copii şobolanii din subsoluri şi visa să devină agent KGB, influenţat de filmele sovietice de spionaj. Medvedev provine dintr-o altă lume. Părinţii săi au fost profesori universitari, iar  tinereţea şi-a petrecut-o în atmosfera de descătuşare a glaznostului din Leningrad. În adolescenţă a lucrat pe şantier şi a spălat parbrizele maşinilor pe străzi pentru a face rost de bani pentru blugi şi albume de muzică străină. A strâns luni de zile bani ca să-şi cumpere capodopera compusă de Pink Floyd, "The Wall".