La nici trei ani după ce Zimbawe și-a cucerit independența de sub dominația britanică, Robert Mugabe a trimis la Matabeleland Brigaga a V-a a armatei, antrenată de consilieri nord-coreeni, să zdrobească toți disidenții și gherilele loiale Joshua Nkomo, fostul său rival din războiul de eliberare.

Circa 20.000 de persoane, majoritatea aparținând etniei Ndebele, au murit în vestul Zimbabwe, ca urmare a epurării etnice declanșate de Mugabe.

Acest genocid a ajuns să fie cunoscut drept Gukurahundi, care în limba Shona înseamnă: „Ploaia timpurie care curăță pleava”.

Multe dintre victime au fost executate după ce au fost obligate să-și sape singurel gropile.

Altele au fost aruncate în puțuri sau galerii de mină dezafectate.

Violurile, tortura, raderea satelor de pe fața pământului erau ceva comun, potrivit raportului Breaking The Silence, un raport dat publicității în 1997 de către Comisia Catolică pentru Justiție și Pace.

Masacrele au avut loc pe fondul unei tăceri complice asurzitoare a comunității internaționale, care îl trata pe satrapul din Zimbawe drept „erou eliberator” și îl primeau cu onoruri.

Într-o așa-zisă reformă funciară, care a avut loc mai ales în perioada 2000-2001, mii de fermieri albi împreună cu familiile lor au fost izgoniți de pe proprietățile lor. Crimele, violurile, incendierile au făcut ravagii.

Într-un articol din 2010, The Guardian, un ziar de stânga, scria că peste 40% dintre fermele confiscate ale albilor au ajuns în mâinile familiei și clicii lui Mugabe.

Robert Mugabe și nevasta lui Grace dețineau împreună 14 ferme cu cel puțin 16.000 de hectare.

O așa-zisă „elită neagră”, alcătuită din circa 2.200 de persoane, ajunsese să controleze 40% din cele 14 milioane de hectare furate de la albi.

Potrivit unor rapoarte coroborate ale mai multor organizații pentru drepturile omului, Robert Mugabe are la activ peste 50.000 de crime.

Te-ar putea interesa și: