Liderul de la Tripoli, Muammar Ghaddafi, a ieşit din izolare, dar nu ţine neapărat la prietenia Statelor Unite ale Americii.
Condoleezza Rice pleacă azi spre Tripoli pentru o întrevedere cu liderul Muammar Ghaddafi - prima vizită a unui secretar american în Libia în ultima jumătate de secol, care scoate oficial din izolare statul aflat odinioară pe lista sponsorilor terorismului. Drumul spre reabilitare a fost început de Libia, deţinătoarea celor mai importante rezerve de petrol din Africa, în 2003, în momentul în care Ghaddafi a decis să renunţe la armele de distrugere în masă.
În vreme ce companiile americane vizează contracte lucrative libiene, în special în domeniul energiei, diplomaţii de la Washington au avertizat că „normalizarea“ relaţiilor va întâmpina dificultăţi, iar Ghaddafi în persoană a subliniat că tot ce doreşte de la SUA este să lase Libia în pace. O relaţie tumultuoasă Libia nu a avut legături semnificative diplomatice cu Occidentul din 1969, anul venirii la putere a lui Ghaddafi, dar situaţia s-a înrăutăţit în 1988, odată cu atacul cu bombă de la bordul unui avion Pan Am deasupra Scoţiei. Responsabilitatea pentru atacul soldat cu moartea a 269 de persoane, printre care 180 de americani, a fost admisă de Libia, care a fost învinuită ulterior pentru un alt atac la o discotecă din Berlin, care a ucis trei persoane, inclusiv doi soldaţi americani.
Atentatul l-a convins pe preşedintele american Ronald Reagan să lanseze, în 1986, o serie de raiduri aeriene în Tripoli şi Benghazi, în urma cărora cel puţin 41 de persoane au murit, potrivit autorităţilor libiene. Renunţarea în 2003 la sprijinirea terorismului şi la armele de distrugere în masă a reprezentat primul pas făcut de Ghaddafi pentru ieşirea de pe „lista neagră“ a administraţiei americane şi pentru normalizarea relaţiilor cu Occidentul. Încheierea, la mijlocul lui august, a unui acord care presupune acordarea de compensaţii financiare familiilor victimelor americane, dar şi celor libiene, a fost însă momentul decisiv care a permis organizarea vizitei lui Rice la Tripoli. Strategia „câinelui turbat“ Deşi aplaudată de oamenii de afaceri, reluarea legăturilor cu Libia a fost criticată de unele rude ale victimelor de la bordul avionului Pan Am, care au subliniat că „transformarea“ lui Ghaddafi, gratulat de Reagan cu apelativul „câine turbat“, a fost una pur strategică. Aceste reticenţe au primit de altfel o confirmare chiar de la Saif al-Islam, fiul liderului de la Tripoli, care a declarat săptămâna trecută că Libia a acceptat responsabilitatea pentru atacul de la bordul avionului Pan Am doar pentru a obţine ridicarea sancţiunilor. RELAŢII CU FRANŢA ŞI ITALIA Noul amic al Occidentului Transformarea lui Ghaddafi într-un om politic frecventabil a fost desăvârşită anul trecut, după ce preşedintele francez Nicolas Sarkozy a obţinut eliberarea cadrelor medicale bulgare condamnate iniţial la moarte, pentru că ar fi infectat cu HIV mai mulţi copii libieni. Momentul a fost urmat de o vizită la Tripoli a liderului francez - un semn bun pentru relaţiile UE-Libia şi pentru companiile europene interesate de ţara bogată în rezerve petroliere.
Vizita lui Sarkozy la Tripoli a fost urmată de venirea lui Ghaddafi la Paris şi, implicit, de semnarea unor contracte bilaterale în valoare de mai multe miliarde de euro. Potrivit informaţiilor transmise de Paris, companiile aeriene din Libia au comandat 21 de avioane de tip Airbus. În plus, Sarkozy şi Ghaddafi au căzut de acord asupra cooperării în utilizarea energiei atomice „în scopuri paşnice“, iar Franţa s-a angajat să livreze în Libia „unul sau mai multe“ reactoare pentru desalinizarea apei marine.
Anunţul preşedinţiei franceze a fost completat de unul al autorităţilor de la Tripoli, care au precizat că au semnat două contracte privind achiziţionare de armament din Franţa. Încălzirea relaţiilor UE-Libia a fost semnalată săptămâna trecută şi de premierul italian, Silvio Berlusconi, care a semnat un „acord de prietenie“ ce prevede acordarea de compensaţii Libiei pentru perioada colonială.
Recomandările noastre
